Credinţa noastră, viaţa noastră

Autor: pr. CriÅŸan Cristian
Teme: Interviuri

Interviu cu Excelenţa Sa Monseniorul Vittorio Lanzani,
delegat al Fabricii Sfântului Petru din Vatican

1. Excelenţa Voastră, în contextul celebrării a 500 de ani de la construirea Bazilicii Sfântului Petru din Vatican, putem să rememorăm pe scurt cadrul istoric care a dus la naşterea acestui monument de credinţă şi cultură, cel mai mare lăcaş al creştinătăţii?

În 18 aprilie 1506, în sâmbăta din săptămâna luminată, papa Iuliu al II-lea Della Rovere (1503-1513) punea piatra de temelie a noii Bazilici a Sfântului Petru în locul unde se află actualul pilon al Sfintei Veronica (sud-vest), care, în acea epocă, se găsea în exteriorul vechii bazilici constantiniene şi medievale, pe partea stângă a absidei.

După descrierea pe care o face ceremonierul Paride de Grassis, papa îmbrăcat în odăjdii, a coborât în groapa unde avea să fie plasată fundaţia (7,45 m) cu ajutorul unei scări anume pregătită pentru această ocazie. După o scurtă ceremonie, pontiful a aşezat prima piatră de marmură a noii ctitorii Vaticane, îngropând în teren un vas de teracotă cu doisprezece medalii realizate de Cristoforo Froppa (chemat Caradosso) spre a comemora fondarea noului edificiu.

Pe aceste rare medalii este reprezentat pe verso bustul papei originar din regiunea Liguria a Italiei împreună cu textul gravat “IVLIVS LIGVR PAPA SECVNDVS MCCCCCVI”, în timp ce pe recto avem inscripÅ£ia “TEMPLI PETRI INSTAURACIO VATICANVS M[ONS]“, aÅŸezată în jurul unei sugestive imagini a noii Bazilici Sfântul Petru, imagine care avea să se dovedească un proiect nerealizat al arhitectului Donato Bramante (1444-1514).

Începea astfel o aventură spirituală şi artistică fără precedent, o acţiune însemnată care, prin durata ei de peste un secol, a avut o rezonanţă într-atât încât a influenţat în mod profund istoria Romei, a Bisericii şi a lumii întregi.

După moartea lui Iuliu al II-lea, papii care s-au succedat pe scaunul lui Petru s-au dăruit cu o neobosită râvnă în vederea continuării lucrărilor pentru terminarea noii Bazilici, destinată să devină cel mai mare lăcaÅŸ al creÅŸtinătăţii. Chiar dacă au adoptat diferite proiecte ÅŸi soluÅ£ii arhitectonice, papii din perioada RenaÅŸterii nu s-au îndepărtat de linia predecesorilor, aceea de a târnosi în centrul Bazilicii veneratul ÅŸi neatinsul mormânt al Sfântului Petru, Corifeul Apostolilor. Un mormânt umil săpat pe coasta meridională a colinei Vaticane, chiar în faÅ£a circului, care a fost teatrul îndârjitelor persecuÅ£ii împotriva creÅŸtinilor în epoca împăratului Nero (54-68 d. C.). Un mormânt modest deasupra căruia, la o sută de ani după moartea Apostolului, a fost construit un mic edificiu funerar, care avea să fie amintit de presbiterul Gaius la sfârÅŸitul secolului al II-lea, aÅŸa cum relatează în mod punctual istoricul Eusebiu din Cezareea. Acest mic edificiu (numit “Arcul lui Gaius”) a fost închis, în prima jumătate a secolului al IV-lea, în interiorul unei cutii din marmură de către împăratul Constantin, care a construit prima grandioasă Bazilică a lui Petru, pe locul actualei bazilici. PreÅ£ioasa relicvă, chemată ÅŸi “Memoria Apostolică”, a devenit de-a lungul timpului centru de devoÅ£iune ÅŸi Å£intă a pelerinilor, nefiind doar cruÅ£ată de la demolare în vederea construcÅ£ia noii Bazilici, ci devenind, sub grandioasa cupolă realizată de Michelangelo, însuÅŸi centrul de greutate ÅŸi inima care pulsează în întreaga Biserică Catolică.

Printre papii care s-au dăruit mai mult în vederea construirii noii Bazilici, pe lângă Iuliu al II-lea, amintim numele lui Leon al X-lea (de’ Medici, 1513-1521), Clemente al VII-lea (de’ Medici, 1523-1534), Paul al III-lea (Farnese, 1534-1549), Sixt al V-lea (Peretti, 1585-1590), Clemente al VIII-lea (Aldobrandini, 1592-1605) ÅŸi Paul al V-lea (Borghese, 1605-1621). AceÅŸti papi, pentru terminarea măreÅ£ului edificiu, au valorificat munca unora dintre cei mai cunoscuÅ£i arhitecÅ£i din perioada RenaÅŸterii, precum Fra’ Giovanni Giocondo (1433-1515), Raffaello Sanzio (1483-1520), Giuliano da Sangallo (1445-1516), Antonio da Sangallo (1485-1586), Baldassarre Peruzzi (1481-1536), Michelangelo Buonarroti (1475-1564), Jacopo Barozzi da Vignola (1507-1573), Giacomo della Porta (1533-1602) ÅŸi Carol Maderno (1556-1629). Acesta din urmă avea să definitiveze lucrările la noua Bazilică, realizându-i totodată ÅŸi minunata faÅ£adă, între anii 1608 ÅŸi 1612. ÃŽn secolul al XVII-lea geniul creator al lui Gian Lorenzo Bernini (1598-1680) desăvârÅŸeÅŸte grandioasa Piaţă Sfântul Petru, în timp ce importantele decoruri din interiorul Bazilicii datează din secolul al XVIII-lea.

ExcepÅ£ionala valoare a Bazilicii Sfântul Petru, atât din punct istoric cât ÅŸi artistic, reprezintă opera universală a spiritului creator al omului, întrucât, de la începuturile ei ÅŸi până în perioada barocului, avea să exercite o puternică influenţă, ÅŸi amintim doar marele număr de biserici cu “cupolă”, construite ulterior în întregul occident catolic, imitând-o pe cea a Sfântul Petru.

La prestigiul arhitecturii sale, trebuie adăugată importanţa operelor sculptate şi a mozaicurilor, a picturilor, a decorărilor în bronz, în marmură şi în stuc; opere care au determinat în aceste ultime cinci secole, o extraordinară dezvoltare artistică, nu numai la Roma şi în Italia, ci în întreaga Europă.

Din 1982 Bazilica Sfântul Petru, împreună cu Statul Cetăţii Vaticanului (care în jurul ei a luat fiinţă), figurează în Patrimoniul Mondial UNESCO, ceea ce arată încă o dată cum însuşi Vaticanul îşi are originea în acest umil mormânt al apostolului Petru, în acest loc pe care au fost construite de-a lungul timpului diferite monumente, care, prin prezenţa lor, constituie o elocventă mărturie de două mii de ani de evlavie dar şi de istorie, confirmând valoarea acelor puţine, dar semnificative litere greceşti, ale inscripţiei găsite în apropierea edificiului din secolul al II-lea de pe mormântul lui Petru: Pέtr[oς] / έni (Petru este aici).

2. Se sărbătoresc anul acesta cinci secole de când Bazilica Sfântul Petru nu încetează să primească între braţele colonadelor lui Bernini pelerinii veniţi să se roage la mormântul Corifeului Apostolilor. Care sunt activităţile organizate cu ocazia celebrării celui de al V-lea centenar al Bazilicii?

ÃŽn cadrul sărbătoririi a 500 de ani de la fondarea Bazilicii, un rol de maximă importanţă a fost atribuit unei importante expoziÅ£ii intitulată “Petros eni” (Petru este aici), expoziÅ£ie inaugurată în aÅŸa numitul BraÅ£ul al lui Carol cel Mare din PiaÅ£a Sfântul Petru pe 12 octombrie 2006 ÅŸi care va rămâne deschisă până pe data de 8 martie 2007.

ExpoziÅ£ia, urmărind să prezinte succesiunea cronologică a constituirii noii Bazilici Sf. Petru, este o puternică rechemare la credinţă, implicându-l pe cel care o vizitează la redescoperirea motivaÅ£iei originare care a determinat această extraordinară dezvoltare istorică ÅŸi artistică de-a lungul secolelor a acestui loc sacru, ÅŸi aici vorbim de devoÅ£iunea faţă de “Memoria Apostolică”, loc al veneratului mormânt al Apostolului Petru căruia Domnul i-a încredinÅ£at conducerea Bisericii Universale.

Expoziţia, într-un sugestiv parcurs expoziţional, îşi propune să adune şi să prezinte publicului semnificative opere de artă şi preţioase desene, provenite din unele dintre cele mai importante şi prestigioase instituţii muzeale prezente în Italia şi în lumea întreagă (Galleria degli Uffizi - Florenţa, Muzeele Capitoline - Roma, Louvre - Paris, Metropolitan Museum - New York, Műnchen, Hamburg, Ierusalim, etc.). Este prevăzut pe lângă evenimentului expozitiv şi un Congres Internaţional de Studii asupra importanţei Bazilicii noastre.

O medalie comemorativă a celui de-al V-lea centenar de la fondarea Bazilicii, în emitere bimetalică şi în argint, a fost bătută de Fabrica Sfântul Petru, în timp ce Guvernatoratul Cetăţii Vaticane a emis două timbre comemorative.

De asemenea, duminică 19 noiembrie 2006, cu prilejul sărbătoririi consacrării Bazilicii Vaticane (18 noiembrie), Excelenţa Sa Cardinal Schönborn, a celebrat în Bazilică o Liturghie Solemnă cu muzică de W.A. Mozart (Missa Incoronationis, în do major K 317).

3. Pe lângă faptul că reprezintă o piatră de hotar pentru creştinii de toate confesiunile, Bazilica Sfântul Petru s-a transformat în ultimele decenii în unul din punctele cele mai vizitate de către turiştii din lumea întreagă. În ce sens consideraţi că patrimoniul său religios şi cultural va continua să mărturisească de-a lungul veacurilor deschiderea faţă de toţi cei care îi trec pragul, păstrându-şi totodată profunda încărcătură spirituală?

Bazilica Vaticană, prin dimensiunile sale spirituale şi artistice, continuă să atragă zi de zi un număr tot mai mare de vizitatori care provin din toate colţurile lumii (aproximativ 20.000 de vizitatori şi pelerini pe zi).

Dacă arhitectura îl încântă pe vizitator prin elegantele si măreÅ£ele sale dimensiuni, arta reprezintă o continuă chemare care, într-adevăr, atrage în Bazilică mulÅ£imi impresionante de persoane. Suntem siguri că pentru cei care cred în Hristos, Bazilica Sfântul Petru din Roma constituie un punct de referinţă în întărirea credinÅ£ei lor, aici lângă mormântul apostolului Petru care a spus: “Tu eÅŸti Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu”. Credem că ÅŸi ceilalÅ£i, admirând formele artistice ale lăcaÅŸului, vor putea să perceapă acest mesaj spiritual pe care îl mărturisesc numeroasele altare ÅŸi monumente, după cum deducem din multele întrebările pe care vizitatorii ni le pun legate de credinţă.

4. Moartea papei Ioan Paul al II-lea şi alegerea lui Benedict al XVI-lea au fost intens oglindite pe toate continentele, graţie mijloacelor mass-media. Timp de aproape o lună, Bazilica Sfântul Petru a constituit punctul central al atenţiei ziariştilor. Care sunt noutăţile după mai mult de un an de la alegerea noului papă?

Moartea Slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea şi alegerea Papei Benedict al XVI-lea, pe lângă faptul că a concentrat o deosebită atenţie faţă de Bazilica Vaticană, dar şi un pelerinaj neîntrerupt la Mormântul veneratului Pontif în Sfintele Grote Vaticane, a condus pe de altă parte la o redescoperire spirituală din partea unui număr tot mai mare de credincioşi. Şi aceasta mai ales la mormântul lui Ioan Paul al II-lea, unde se văd roadele harurilor primite, de vindecări şi de reîntoarceri la credinţă.

5. Capodoperă a măiestriei atâtor artişti, Bazilica Sfântul Petru şi-a avut mereu mesajul său pentru fiecare pelerin care venea să o admire şi să se închine la mormântul Corifeului Apostolilor. Care ar fi acest mesaj astăzi, pentru pelerinul celui de-al III-lea mileniu?

Profunda însemnătate a tot mai numeroaselor pelerinaje spre Bazilica Vaticană este dată şi va continua să fie dată de conştientizarea de a te afla lângă mormântului Sfântul Petru, primul Papă şi conducător al Bisericii Universale.

Este acesta sensul profund al pelerinajelor la mormântul Sfântul Petru, dar şi motivul pentru care dorim să dăm o mai mare importanţă celui de-al V-lea centenar de la fondarea noii Bazilici. Şi astăzi, Bazilica Sfântul Petru îşi continuă rolul său, acela de a mărturisi misiunea şi carisma papei ca şi Episcop de Roma şi Succesor al Apostolului Petru de a conduce Biserica Universală, dar şi ca mărturie de pace şi de dragoste pentru lumea întreagă.

Lecturi:2631
Inapoi la inceputul paginii