Martie 2007

Preocupările şi problemele episcopiei de Gherla în timpul lui Ioan Vancea

Autor: Mărcuş Andrei
Teme: Istorie, Recenzii

200702-13.jpgTitlu: Ioan Vancea - Pastorale si circulare 1865-1869
Editori: Nicolae BocÅŸan ÅŸi Mirela Andrei
Traducător: -
Colecţia: -
Editura: Presa Universitară Clujeană
Nr. pagini: 318
Format: 20 cm
Data publicării: 2003
ISBN: 973-610-225-4

În ultimii ani casa de editura Presa Universitara Clujeană a Universităţii Babeş-Bolyai a publicat diferite lucrări pe marginea istoriei bisericeşti din Transilvania. Printre apariţiile editoriale care aprofundează momente sau redau documente din istoriografia ecleziastică greco-catolică se numără şi culegerea de pastorale şi circulare a lui Ioan Vancea editată de profesorul Nicolae Bocşan şi Mirela Andrei.

Textele emise de Ioan Vancea sau de cei din curia episcopala a Gherlei între anii 1865 şi 1869 sunt precedate de un amplu studiu introductiv şi o scurtă notă asupra ediţiei făcute de cei doi editori.

Studiul introductiv cuprinde o scurtă prezentare biografică a lui Ioan Vancea până în momentul alegerii lui ca şi episcop de Gherla şi viaţa Episcopiei de Gherla în perioada vanceană. Un aspect interesant asupra căruia editorii volumului insistă, este momentul alegerii lui Vancea în scaunul tinerei eparhii; aspect crucial care avea să influenţeze şi celelalte eparhii ale Mitropoliei Române Unite cu Roma. Dificultăţile întâmpinate în cei doi ani care s-au scurs de la moartea lui Ioan Alexi (29 iunie 1963) şi până în momentul numirii şi consacrării lui Ioan Vancea ca şi episcop de Gherla (3 decembrie 1865), mărturisesc două concepţii ecleziologice diferite. „Pe de o parte este detectabilă dorinţa de organizare a tinerei mitropolii române în conformitate cu disciplina orientală. Pe de altă parte, în urma Concordatului încheiat de Viena cu Statul Papal, oglindă fidelă a noii politici pontificale, se poate constata implicarea tot mai mare a autorităţilor politice şi religioase în această tendinţă de latinizare a instituţiilor, normelor şi practicilor uzitate de Biserica română” (p.16).

În Nota asupra ediţiei se specifică cele două surse bibliografice care au stat la baza colecţiei: Fondul Vicariatului greco-catolic al Rodnei, şi care se păstrează la Arhivele Naţionale a României, Filiala Bistriţa-Năsăud, precum şi „registrele parohiale şi protocolul de circulare al parohiei Măgura Ilvei conservat în proprietate personală”.

Pastoralele şi circularele emise la Gherla reflectă preocupările şi problemele cu care s-a confruntat dieceza în timpul episcopului Ioan Vancea. Ele constituie principalul canal de comunicare al episcopului sau al curiei episcopale cu protopopiatele, cu parohiile, şi, nu în ultimul rând, cu credincioşii. De fapt ele nu sunt altceva decât o oglindă care reflectă situaţia de pe întreg teritoriul episcopiei, aşa cum o percepeau structurile curiei de la Gherla. Textele redau atât diferitele realităţi existente în dieceză şi modul în care se încerca corectarea sau rezolvarea problemelor ori transmiterea „poruncilor episcopale”, cât şi modul fidel în care se reflecta sistemul de administrare al diecezei, precum şi măsurile luate de episcop pentru buna orânduire a acesteia. Circularele indică diferite elemente caracteristice ale vieţii bisericeşti din eparhie, dar şi preocupările pe care episcopul Vancea le avea, sau proiectele pe care acesta le susţinea. Acest ultim aspect era puţin cunoscut din cercetările anterioare, subliniază editorii, şi vine să reîntregească imaginea biografică a celui care avea să devină mitropolitul Ioan Vancea.

Lecturi:1978
Inapoi la inceputul paginii

Impartasiti-ne opinia Dvs

Opinia Dvs:

Teme