Mai 2007

Cea mai mare taină: Iertarea

Autor: MureÅŸan Nicolae
Teme: Spiritualitate

Fiind făcut după chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu, omul este dotat cu o imensă capacitate ÅŸi anume este capabil de iubire pentru că Dumnezeu însuÅŸi este iubire pură nelimitată . Iubirea Lui nemăsurată este mereu oferită, adică Dumnezeu se oferă pe Sine necondiÅ£ionat ÅŸi de la El a preluat ÅŸi Iisus Cristos propria jertfă. Suntem cu atât mai asemănători Lui, cu cât dovedim mai temeinic iubire în orice circumstanÅ£e. Iubirea este de departe cea mai mare forţă din Univers ÅŸi omul este capabil de iubire, el are cea mai mare putere în inimă, nu în mâini. Dacă ar fi în mâini, ar putea fi coordonată ÅŸi manevrată de intelect (care este produs de această lume ÅŸi aservit ei) ÅŸi atunci interesele ar putea-o dirija, rezultând că ar putea fi aservită scopului manevrei ducând la denaturarea ei. Tocmai de aceea locul ei este în inimă, în însăşi fiinÅ£a noastră. De inimă ÅŸi de ce se găseÅŸte în ea depinde atitudinea noastră în viaţă. De multe ori omul îşi calcă pe inimă ÅŸi acceptă lucruri care-i deformează echilibrul sufletesc ÅŸi care mai târziu “erup” în atitudini care-i contrariază pe cei din jur. ÃŽn grija noastră rămâne să sădim iubire peste tot, nu numai în inima noastră, pentru că Dumnezeu ne-a acreditat, prin însăşi asemănarea cu El, ÅŸi cu colaborarea la opera de creaÅ£ie a ÃŽmpărăţiei Sale ca părtaÅŸi la propria noastră mântuire. Åži pentru că de la Dumnezeu vine oricând oricâtă iubire, El oricând este dispus să ierte orice greÅŸeală, orice păcat pentru că n-a fost ÅŸi nu va exista niciodată nici un pericol ca iubirea Sa să fie nici măcar contrabalansată de toate celelalte forÅ£e ale universului împreună, oricare ar fie ele. Rezultă că El este ÅŸi iertare oricând pentru că El nu se supără pe nimic niciodată. Binele ÅŸi răul se întorc mereu, sub o formă sau alta, de unde au plecat. Binele generat de iubire porneÅŸte totdeauna de la Dumnezeu; rezultă că toate celelalte pornesc din surse lipsite de Dumnezeu ÅŸi se vor întoarce tot acolo. De aceea este indicat să gândim tot timpul pozitiv, să vorbim mereu de bine ÅŸi să facem doar fapte bune pentru ca tot bine să întâlnim oriunde vom merge oricând. ReacÅ£ia noastră milostivă ca răspuns la orice atac asupra inimii noastre este asemănătoare cu o iertare din partea lui Dumnezeu. Prin aÅŸa ceva devenim asemănători Lui. “FiÅ£i desăvârÅŸiÅ£i precum ÅŸi Tatăl vostru desăvârÅŸit este.” (cf. Mt 5,48)

De multe ori în viaţă suntem dispuşi să trecem cu vederea multe supărări şi răutăţi, ba chiar şi umilinţe sau trădări doar pentru că altfel ar urma nişte rupturi care ne-ar putea afecta mai mult activitatea zilnică. În asemenea cazuri este cât se poate de evident că s-a făcut nu o iertare, ci un compromis, un pact care nu face decât să păstreze în suflet nemulţumirea provocată, ocupând nejustificat locul rezervat iubirii, dar producând ulterior, mai devreme sau mai târziu, dovezi de necredinţă. Compromisul se poate constata în atitudinea noastră atunci când, în urma oricărei situaţii grele, nu suntem dispuşi să întoarcem celălalt obraz, care trebuie pregătit dinainte pentru iertare împreună cu inima.

E clar că iertarea este o rezultantă a iubirii, ÅŸi pentru că omul este capabil de iubire, el poate ÅŸi să ierte. Putem afirma negreÅŸit că iubirea ÅŸi iertarea sunt direct proporÅ£ionale în orice inimă. Supărarea, mânia, răutatea îşi fac loc câteodată în inima care nu este plină de iubire. Este deci în folosul nostru să ne îngrijim ÅŸi să ne rugăm mereu lui Dumnezeu să ne umple inima cu iubire pentru ca în orice situaÅ£ie să o putem oferi ÅŸi noi aÅŸa cum ne-a învăţat Iisus Cristos: Dacă primeÅŸti o palmă, întoarce ÅŸi celălalt obraz (cf. Mt 5,39). Adică, dacă se oferă încredere ÅŸi se primeÅŸte dezamăgire, umilinţă sau trădare, se cuvine ca tot încredere să fie oferită din inima lui Cristos care ia loc în oricine I se închină. Aproape de fiecare dată încrederea oferită naÅŸte dorinÅ£e ÅŸi aÅŸteptări, câteodată neîmplinite. Singura cale de urmat este tot încrederea. Este un mesaj tot mai desconsiderat azi pentru că inimile sunt tot mai împietrite, “învârtoÅŸate” cum scrie în Biblie. Cu toate astea “Eu sunt calea, adevărul ÅŸi viaÅ£a!” spune ÅŸi azi Mântuitorul. Acordarea aceleiaÅŸi încrederi este o dovadă de mare credinţă ÅŸi este acordată omului, care este în mod evident supus greÅŸelii, doar Unul Dumnezeu fiind fără de greÅŸeală. AcÅ£iunea inimii se încheie prin încrederea acordată, fără aÅŸteptări sau pretenÅ£ii următoare.

Dumnezeu îi protejează ÅŸi îi apără pe cei care I se supun ÅŸi-i iartă pe cei ce greÅŸesc. Un comportament bazat pe gânduri frumoase, vorbe dulci ÅŸi fapte bune este binecuvântat de Dumnezeu prin protejarea celui care le-a făcut de multe necazuri, pentru că astfel el devine tot mai apropiat de voinÅ£a Lui. Doar unele greutăţi sunt permise de Dumnezeu să apară în faÅ£a protejatului, doar cele pentru care el este pregătit ÅŸi capabil să le depăşească cu bine. De fapt aceasta este o lege dumnezeiască ÅŸi El totdeauna face la fel cu oricine. Astfel inima lui este din ce în ce mai puternică ÅŸi, practic, Iisus Cristos ne-a dovedit, ca ÅŸi mulÅ£i martiri care L-au urmat, că o inimă plină de iubire nu poate fi distrusă pentru că deja e plină de dumnezeire. O asemenea inimă poate oferi, precum Mântuitorul, doar iubire ÅŸi iertare pentru orice greÅŸeală ar putea-o face oricine. Dacă cuiva i se spun greÅŸelile ÅŸi el totuÅŸi greÅŸeÅŸte, înseamnă că n-a înÅ£eles pentru că explicaÅ£ia n-a fost recepÅ£ionată pentru că inima nu i-a fost sensibilă, deschisă. Tot ce este aÅŸezat în inimă se aÅŸează în fiinÅ£a însăşi, devine parte a fiinÅ£ei; de aceea este foarte greu a lucra la clădirea, la construirea unei inimi, însă rezultatul poate fi admirabil, uimitor. ExplicaÅ£iile ÅŸi argumentele e necesar să fie formulate pe nivelul de înÅ£elegere a adresantului până sunt aÅŸezate în inimă. Pe măsură ce inima se deschide, ÅŸi intelectul devine mai înÅ£elegător, dobândind ceea ce se cheamă înÅ£elepciune. ÃŽnÅ£elepciunea este capacitatea ÅŸi abilitatea de a relaÅ£iona elementele ÅŸi informaÅ£iile cunoscute ÅŸi de a trage concluzii doar la lumina credinÅ£ei în Dumnezeu. Se poate stabili că totul a fost înÅ£eles, priceput abia când inima se înarmează cu puterea de a se opune ÅŸi de a rezista ispitei, putere pe care Dumnezeu o dă instantaneu oricărei inimi ce o cere. ÃŽnsă dacă se întâmplă ca ÅŸi după înÅ£elegere să se cadă în aceeaÅŸi greÅŸeală ca înainte, atunci avem de-a face cu un păcat, iar inima va urma sa suporte “greutatea” propriei fapte pentru că aceasta îl scoate deja din sfera de protecÅ£ie a lui Dumnezeu, protecÅ£ie oferită 100% doar pe calea Lui. Aceasta mai ales că inimii i-a fost dată puterea sfântă de a se opune ÅŸi care-o ridică la rangul de inimă “iniÅ£iată”. Cui nu ÅŸtie, i se cere(supunere), cui ÅŸtie, i se pretinde, iar cui i se încredinÅ£ează haruri, doreÅŸte chiar ÅŸi i se pretinde să colaboreze cu Dumnezeu!

Dumnezeu mereu iartă pentru că El mereu este iubitor ÅŸi deschis. Doar nouă ni se întâmplă să avem nemulÅ£umiri, regrete, supărări, sau mai grav, să nutrim sentimente de duÅŸmănie, ură sau răzbunare. Toate acestea se întorc de unde au plecat ÅŸi vor produce ÅŸi la întoarcere efectele pentru care au fost generate, după ce au “lovit” mai întâi adresantul iniÅ£ial. Dacă acest adresant este un om temător de Dumnezeu, atunci el se bucură de protecÅ£ia si binecuvântarea Lui, iar otrăvitele “săgeÅ£i” n-au cum să-l atingă; dacă însă ÅŸi el este asemenea celui care le-a lansat, atunci amândoi vor avea de suferit pentru că nici unul nu are protecÅ£ie. “Åži noi ÅŸtim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoÅŸi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu ÅŸi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.“(In 9,31)

“Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea” sau “Bine faci, bine găseÅŸti” sunt perle ale înÅ£elepciunii populare care spun acelaÅŸi lucru: “- N-o fă pe prima, ci pe-a doua!”

Rugăciunea pe care Iisus ne-a învăţat-o, “Tatăl nostru”, are specificaÅ£ia clară: “…iartă-ne nouă păcatele noastre precum ÅŸi noi iertăm greÅŸiÅ£ilor noÅŸtri…”. Starea noastră naturală trebuie să fie primordial iertătoare ca abia apoi să putem primi înÅ£elegere, pentru că doar iertând suntem “făcuÅ£i după chipul ÅŸi asemănarea Lui” (Facere 1,26). Se spune că pentru ca să iertăm mai uÅŸor pe oricine putem să fim siguri că vinovatul este un “copil” ÅŸi aÅŸa ÅŸi este pentru că încă n-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, pe lângă iertare, trebuie să ne ÅŸi rugăm pentru el.

Asta a făcut şi va face Iisus Cristos pentru noi în veci. Amin!

Lecturi:2969
Inapoi la inceputul paginii

Impartasiti-ne opinia Dvs

Opinia Dvs:

Teme