Iulie 2007

Mama

Autor: Neghină Dana-Iuliana
Teme: General, Recenzii, Spiritualitate

img325Titlu: Mama
Autor: PSS Ioan Suciu
Colecţia: -
Editura: Viaţa Crestina
Data publicării: 20023
Locul publicării: Cluj-Napoca
Număr de pagini: 172
Format: 14 x 20 cm
ISBN: 973-9288-55-3

Deoarece anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea în 4 decembrie 1907 a Episcopului greco-catolic de pie memorie Ioan Suciu, martir al perioadei ateo-comuniste , consider că aniversarea sa este un prilej potrivit de aducere aminte a personalităţii şi a spiritualităţii celui care a fost o prezenţă vie şi pilduitoare în mijlocul tinerilor. Amintesc aici câteva din operele sale adresate în special tinerilor: "Eroism", "Tinereţe", "Mama", "Pier Giorgio Frasati", "Rănile Domnului", care se constituie ca îndemnuri înflăcărate şi prilejuri de profundă reflexie asupra vocaţiei creştinului de a-şi trăi viaţa eroic.

Cartea "Mama" scrisă în 1944 de PSS Ioan Suciu, vine în sprijinul demersului de educaţie socială a instinctului maternităţii. Însă, precum recomandă autorul, cartea "nu se adresează numai mamelor, ci şi taţilor, bărbaţilor legaţi în legământul sfintei căsătorii".

Ocrotirea vieţii umane începe odată cu schimbarea concepţiei despre maternitate ce trebuie văzută ca menire principală şi responsabilă a femeii dispuse să colaboreze la planul lui Dumnezeu de înmulţire şi dăinuire a neamului omenesc. Şi, deoarece o schimbare este durabilă numai dacă vine din interiorul sufletului, ea trebuie să aibă la bază o convingere fermă şi o alegere liberă, acestea presupunând o informare şi formare adecvată a persoanei.

Lucrarea este structurată în două părţi, prima abordând temele: mama, femeia, căsătoria, copilul, privite atât sub aspect creştin prin referiri biblice, dar şi social, fiziologic şi psihologic, încercând să sensibilizeze, să înduioşeze chiar, prin apelul la iubire, dăruire şi credinţă. Partea a doua vine să accentueze într-o manieră destul de dură, cu exemple reale, pericolele şi consecinţele pe care le reprezintă avorturile.

Autorul porneşte de la aserţiunea potrivit căreia omul, alcătuit din trup şi suflet, înainte de a exista ca şi persoană pământească, există mai întâi în gândul, în intenţia lui Dumnezeu ("copilul este în gândul meu, zice Domnul, în intenţia mea"şi precum afirmă şi Psalmul 138). Urmează ca mai apoi, "în sânul oricărei mame «să întrupeze» un suflet, chipul, icoana nemuritoare a Sa." Momentul în care "Domnul se coboară să creeze, să sufle «suflare de viaţă»" este momentul procreaţiei, astfel că din clipa fecundării ovulului de către spermatozoid, găsim prezent deja şi sufletul şi deci putem vorbi despre existenţa unei noi fiinţe umane. Consecinţele ce decurg de aici se reflectă asupra mai multor aspecte, pe care le voi prezenta punctual:

- Vorbim despre existenţa fiinţei umane nu doar din momentul naşterii sale, ci din momentul primei zile de viaţă a zigotului. Înseamnă că orice atac la adresa fiinţei plăsmuite în pântecul matern, fie prin avort provocat, fie prin tehnici de contracepţie - care de fapt se dovedesc a fi tot abortive- este un atac împotriva vieţii omeneşti , fiind deci omucidere.

- Mama, colaborând la planul lui Dumnezeu de a se oferi ca lăcaş de găzduire pentru un suflet nou, ea poate să devină răscumpărătoare : "Se va mântui prin naşterea de fii" (1 Tim.2,15). Căci "precum, prin durerile Crucii Isus a dat viaţă lumii, prin durerile naşterii mama dă viaţă unui om în lume; precum jertfa sângeroasă a Crucii ne-a răscumpărat , jertfa naşterii de fii răscumpără în credinţă şi sfinţenie".

- Conştientizarea responsabilităţii actului procreaţiei din partea soţilor, aceştia neavând "nici un drept să stăvilească mersul natural al lui". Se acceptă metoda naturală de reglare a concepţiei, adică abstinenţa în perioadele fertile ale femeii, aceasta fiind singura cale de a nu despărţi cele două aspecte legate de actul sexual: plăcerea şi posibilitatea de "a rodi" o nouă viaţă omenească. Alegerea doar a plăcerii şi refuzul rodului este "păcat grav", căci spune Domnul: "Cine-l primeşte pe acest prunc, pe Mine mă primeşte" (Mt 18,5). Deci, "a refuza copilul înseamnă a refuza pe Isus Hristos; absenţa căutată a pruncului este absenţa voită a lui Dumnezeu.".

- Totodată fiecare copil este un mântuitor, căci "îi mântuieşte pe părinţi de bătrâneţile neputincioase, mântuieşte viaţa de pieire, mântuieşte viitorul, mântuieşte virtuţile creştine". "Fiinţă sfântă, copilul este o proprietate a lui Dumnezeu încredinţată părinţilor, o comoară care li se va cere cu dobândă. Părinţii sunt pentru copii, "administratori ai vieţii", delegaţi ai Vieţii".

- Pe lângă maternitatea trupească, femeia mai are o cale de sfinţire , aceea de maternitate spirituală , pusă în slujba îngrijirii sufletelor. "Mamă eşti când aduci la viaţă sau un trup, sau o inimă rătăcită, sau o minte întunecată, sau un suflet blestemat, sau o viaţă risipită. Aşa că poţi fi mamă şi numai cu iubirea."

Iată deci modul de abordare al acestor aspecte foarte actuale şi arzătoare ale vieţii, pe care Episcopul Ioan Suciu le continuă în partea a doua a cărţii cu tema avortului şi a consecinţelor nefaste ale acestuia.

Parcurgând şi a doua parte a cărţii se observă o schimbare evidentă în ceea ce priveşte tonul expunerii. În prima parte predomină o atmosferă blândă, iubitoare, urmărind să trezească în conştiinţă glasul maternităţii, iar în partea a doua tonul devine unul persuasiv, grav, fără menajamente, ajungând chiar să înfricoşeze. Prin aceasta, Ep.Ioan Suciu se dovedeşte un fin psiholog care cunoaşte cele două căi prin care poate fi trezită curiozitatea cuiva: prezentând fie aspecte plăcute ale vieţii care sensibilizează inima, fie din cele neplăcute care de obicei deranjează şi răscolesc în interior.

Autorul remarcă aspectul de mare actualitate ÅŸi pentru noi: frica de copil."Nu numai civilizaÅ£ia, dar se pare că familia însăşi a devenit o organizaÅ£ie potrivnică copiilor. AdulÅ£ii nu ÅŸtiu cum să se apere de copil, nu cumva să facă invazie în societăţile egoiste ale vieÅ£ii lor ÅŸi să le strice.(…) Se începe cu această frică ÅŸi se sfârÅŸeÅŸte cu uciderea aceluia de care îţi este frică." "Pretutindeni unde se propovăduieÅŸte legitimita-tea practicii fraudei conjugale ÅŸi a mijloacelor "tehnice" ÅŸi netehnice anticoncepÅ£ionale, "preventive", se simte o predispoziÅ£ie vie la apărarea ÅŸi îndreptăţirea avortului."

Prin fraudă conjugală autorul înţelege atât "menţinerea în familie a groazei de copil", cât şi metodele anti-concepţionale între care onania, despre care spune că"înseamnă să faci o zi de prohod anticipat din cea mai frumoasă zi a creaţiei, când un suflet nemuritor ar trebui să se ivească pe pământ".

Refuzul mamei de a avea copii este văzut ca un "refuz al sufletului la iubire"."La Judecată se va încrimina acest refuz: «DuceÅ£i-vă de la mine blestemaÅ£ilor în focul de veci… căci străin am fost ÅŸi nu m-aÅ£i primit, gol ÅŸi nu m-aÅ£i îmbrăcat…» (…)Oare nu fiecare copilaÅŸ ascuns în sân este un Emanuel-Dumnezeu cu noi?…«Gol am fost», adică: copilul este în gândul meu, zice Domnul, în intenÅ£ia mea, fără trup, fără fiinţă pământească, gol ÅŸi nu l-aÅ£i îmbrăcat în carne ÅŸi sânge, gol de omenime, a rămas doar un gând al lui Dumnezeu."

PSS Ioan Suciu remarcă o serie de consecinţe ale avortului, începând cu cele care alterează starea de sănătate a femeii: sterilitate, sarcini extrauterine, degenerări fibromatice, îmbătrânire precoce, şi continuând cu tulburări survenite în cadrul sistemului nervos: tristeţe, iritabilitate, lipsă de energie, obsesii. Sunt relatate şi exemple reale în care consecinţele avortului apar în plan psihic şi spiritual cu obsesii şi viziuni terifiante, care nu dau pace sufletului răscolit al femeii. Autorul avertizează: "Să nu crezi că acel copil [avortat] uită de tine pentru că ai uitat de el. Când te vei simţi mai sigură îţi va ţine tovărăşie; iar când nu te vei mai puta apăra cu nici o amăgire ţi se va arăta cu mai neînduplecată cruzime."

Regăsim în carte argumente în favoarea ideii că "din momentul întâlnirii celor două celule vitale, fătul care s-a format (..) este un pricipiu de viaţă de sine stătător, de esenţă spirituală". "Nu sufletul lipseÅŸte, ci exerciÅ£iul facultăţilor lui spirituale.(…) Iar în ceruri i s-a hărăzit un înger păzitor." Doresc să remarc asemănarea frapantă cu ideea exprimată de unul din marii duhovnici ai neamului românesc, părintele ortodox Arsenie Boca: "ÃŽnainte de a exista ca ÅŸi persoane pământeÅŸti, existăm mai întâi ca ÅŸi gând, ca ÅŸi intenÅ£ie a lui Dumnezeu." Iată o dovadă a faptului că Duhul Sfânt iluminează cu aceleaÅŸi roade pe oamenii cu "inima curată ÅŸi smerită".

Ep.Ioan Suciu a constatat cu amar scăderea numărului de copii născuţi, fapt valabil şi acum:"Blestemată făţărnicie să ne plângem de-atâţia morţi, prin sabie şi glonţ, de-atâtea vieţi ucise de hatârul lăcomiei bunurilor pământeşti, când mamele afundă în moarte, în nimicnicie mulţimi şi mulţimi de oameni! "Mame pustiite, inimi golite!".

Autorul nu se opreşte însă doar la mustrări şi învinuiri, ci ne aduce şi un îndemn încurajator, punându-ne în faţă exemplul Maicii Domnului din Sfânta Familie: "Femeile şi mamele creştine să privească spre Fecioara Mamă ca să poată răzbate cu inima tare o lume în care reînvie păgânismul."

Închei aici recenzia acestei opere cu speranţa că am reuşit să trezesc dorinţa de a o citi şi de a-i putea urma îndemnurile. Căci într-adevăr, rodul cel mai îmbucurător al lecturii cărţii ar fi acela ca femeia să poată rosti cu convingere: "Primesc să colaborez spre reuşita vieţii cu Dumnezeu a toate Creatorul!"

Articol apărut în revista Magnificat anul III, 2/2007

Lecturi:2658
Inapoi la inceputul paginii

Comentarii

Este un articol foarte bun. Ma bucur ca pe situl dumneavoastra am gasit idei clare despre viata si iubire. Copiii trebuie aparati. Va felicit, va multumesc si va rog sa continuati…

Impartasiti-ne opinia Dvs

Opinia Dvs:

Teme