Credinţa noastră, viaţa noastră

Autor: Anechiţei Bianca
Teme: Istorie, Recenzii

Titlu: Transilvania mea.
Istorii, mentalităţi, identităţi
Autor: Sorin Mitu
Colecţia: Historia
Editura: Polirom
Data publicării: 2006
Locul publicării: Iaşi
Număr de pagini: 464
Format: 160X235 mm
ISBN: 973-46-0161-X

Sorin Mitu, profesor de istorie modernă universală în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, autor al mai multor lucrări de istorie a Transilvaniei, privită mai ales sub lupa demersului identitar şi imagologic, oferă prin lucrarea de faţă o alternativă la abordarea "clasică", monoetnică a evoluţiei societăţii în acest colţ al Europei. Periplul prin epoca modernă a Ardealului, evitând prăpastia cronologiei stricte, se opreşte asupra unor puncte cheie precum dezbaterea naţionalismului şi a identităţii, revoluţia de la 1848, aspecte din viaţa privată, imagini reciproce ale etniilor conlocuitoare şi, nu în ultimul rând, lumea văzută din Transilvania.

Nota novatoare a lucrării răzbate încă din introducerea-argument în care istoricul ÅŸi omul Sorin Mitu ne dezvăluie motivele alegerii subiectului ÅŸi ale perspectivei sale, trasând în acelaÅŸi timp principii de igienă intelectuală (recunoaÅŸterea subiectivităţii istoricului, necesitatea distanţării critice, imperativul evaluării informaÅ£iei din prisma propriei gândiri), atât de necesare istoriografiei româneÅŸti. ÃŽntr-un discurs polifonic, se îmbină registre stilistice diferite: "Transilvania mea…" propune la început o parte de autoreflecÅ£ie disciplinară, pe a cărei bază se construieÅŸte studiul ÅŸtiinÅ£ific erudit, nuanÅ£at de opinia personală, lipsită de rigorile stilului academic.

Astfel primul capitol este o introducere metodologică care abordează criza istoriografiei româneÅŸti contemporane, marcată evident de reprimarea simÅ£ului critic ÅŸi a discursului epistemic din timpul comunismului. Transformarea pe care mediul academic românesc trebuie să o parcurgă constă, în opinia lui Sorin Mitu, în orientarea spre studiul istoriei ca mijloc de formulare a unor întrebări ÅŸi răspunsuri despre propria identitate ÅŸi spre imagologia comparată. Din acest punct de vedere, spaÅ£iul transilvan trebuie privit ca o geografie simbolică. Pornind de la realitatea fizică, intelectul nostru alcătuieÅŸte o imagine subiectivă în raport cu care se nasc gândurile ÅŸi judecăţile noastre cu privire la Transilvania. Din moment ce aceste judecăţi sunt împărtăşite la nivel colectiv, se presupune că imaginea formată este ÅŸi reală. De fapt, de cele mai multe ori, este vorba de prejudecăţi, stereotipuri, cliÅŸee care tind să închidă perspectiva studiului. Or, tocmai deschiderea este lecÅ£ia pe care Sorin Mitu doreÅŸte să o sugereze prin "Transilvania mea…". Astfel cuprinsul cărÅ£ii ne oferă un capitol dedicat diferitelor polemici, discuÅ£ii, dezbateri în jurul unor teme controversate (identitatea transilvană, regionalizarea, universitatea maghiară, rolul istoricilor în promovarea naÅ£ionalismului), urmat de o parte de analiză savantă a temelor de studiu cultivate de istoriografia Transilvaniei din prisma reprezentărilor sociale (revoluÅ£ia, imaginea patriei ÅŸi a Europei). Pe de altă parte, cel de-al patrulea capitol a presupus o implicare comprehensivă a subiectivităţii istoricului în reconstituirea lumii evocate - este o istorie a mentalităţilor transilvane manifestate în planul vieÅ£ii personale, "o istorie scrisă cu inima". Un vârf de lance îl constituie cel de-al cincilea capitol - o retroversiune a imaginilor reciproce pe care le-au proiectat, unii asupra celorlalÅ£i, românii ÅŸi maghiarii ardeleni de-a lungul secolelor. Este "o istorie în oglindă", nu neapărat completă sau exhaustivă, dar cu siguranţă provocatoare pentru că încearcă depăşirea perspectivei monoetnice. ÃŽn ce măsură reuÅŸeÅŸte să păstreze balanÅ£a neclintită, este din nou o dilemă în oglinda minÅ£ii fiecăruia dintre cititori…ÃŽn cele din urmă, Sorin Mitu se îndreaptă ÅŸi spre ultimul cerc al identităţii transilvane, prezentând reacÅ£iile ÅŸi percepÅ£iile societăţii româneÅŸti ardelene, confruntată cu modelele ideologice ÅŸi de civilizaÅ£ie occidentală.

Citind cartea profesorului clujean, nu am putut să opresc un zbor al minÅ£ii către vechea poveste a monstrului cu două capete care vorbesc limbi diferite ÅŸi izbucnesc într-o ceartă de neoprit care răpune, în cele din urmă, nefericita făptură. Este întotdeauna aceeaÅŸi luptă a păstrării individualităţilor, o luptă care transpar ÅŸi în "Transilvania mea…", întreruptă însă de "factorul uman", accentuat de influenÅ£ele iluministe ÅŸi romantice, specifice secolelor XVIII-XIX. InfluenÅ£e, imagini, simboluri care se regăsesc din plin în operele istoricului ardelean maghiar Kovary Laszlo ÅŸi a romancierului Jokai Mor, surse inepuizabile de inspiraÅ£ie ÅŸi studiu pentru, sperăm cu toÅ£ii, o nouă generaÅ£ie de istorici ai Transilvaniei, suficient de curajoÅŸi pentru a privi ÅŸi din "cealaltă parte" ÅŸi ignora acuzele de "trădare".

Interesant pentru cititor este şi capitolul dedicat mentalităţilor. Nu pot să trec cu vederea subcapitolul dedicat "Celibatului ecleziastic şi moravurilor clericale" care are în vedere surse privind comunitatea greco-catolică din Ardeal în secolele XVIII-XIX, cu unele dintre aspectele sale mai puţin favorabile. Din acest motiv, în faza primei sale publicării, articolul a stârnit controverse, fiind perceput ca un atac la adresa Biserici Unite. Citindu-l în contextul întregii cărţi, din prisma credinciosului unit, dar şi a viitorului istoric, mi-am dat seama de primejdiile propriei gândiri. Este un spaţiu periculos acolo unde convingerile personale (politice, religioase) tind să influenţeze balanţa analizei critice academice, dar poate şi mai prăpăstios este punctul în care dorinţa de rigoare savantă depăşeşte natura umană, subiectivă. În această dilemă nu pot decât să fiu de acord cu abordarea istoricului clujean: prezentarea moravurilor nu echivalează cu un atac la adresa vreunui grup sau instituţii, ci pur şi simplu înfăţişează natura umană cu slăbiciunile ei în tabloul unei epoci. Din moment ce dovezile şi implicit ipotezele există nu putem decât să le supunem analizei, bineînţeles "sine ira et studio" şi lăsând la o parte orice tentativă de implicare a prezentului în trecut.

Am ales să prezint această dispută pentru că nu mă îndoiesc că dezbaterea în jurul abordării lui Sorin Mitu a subiectului identităţii transilvane va continua, însă argumentele criticilor vor fi slabe dacă nu vor fi capabili să facă gestul distanţării critice de trecut, dacă nu vor introduce în raporturile cu tradiÅ£ia acea diferenţă esenÅ£ială pe care o presupune propria gândire. Mai presus de aspectele de istorie a Transilvaniei pe care le aduce Sorin Mitu, de bagajul bibliografic ÅŸi critic semnificativ, mesajul cărÅ£ii "Transilvania mea - istorii, mentalităţi, identităţi" este acela al acceptării paletei de viziuni ce se desfăşoară pe fondul istoriei umanităţii umane…

Lecturi:2997
Inapoi la inceputul paginii