Credinţa noastră, viaţa noastră

Autor: Mărcuş Andrei
Teme: General, Liturgică

Mare bucurie, mare pentru Biserica noastră Greco-catolică! La sfârÅŸitul lunii octombrie, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a acceptat, a confirmat ÅŸi totodată a adus la cunoÅŸtinÅ£a întregii lumi catolice împreună cu Preafericirea Sa Lucian MureÅŸan decizia Sinodului ierarhilor Bisericii noastre: ridicarea la treapta arhieriei a doi preoÅ£i. Este vorba de părintele Mihai Frăţilă din Arhiepiscopia de FăgăraÅŸ ÅŸi Alba-Iulia care, în ultimii ani ca ÅŸi rector, s-a îngrijit de tinerii seminariÅŸti ÅŸi preoÅ£ii care se pregătesc la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma ÅŸi de părintele Vasile Bizău care este originar din episcopia de MaramureÅŸ, el fiind, de mai mulÅ£i ani, profesor asociat al Facultăţii de Filosofie, Teologie, Artă din cadrul Universităţii de Nord din Baia Mare ÅŸi totodată viceparoh în parohia Sfânta Cruce din aceeaÅŸi localitate. Alegerea ÅŸi confirmarea celor doi preoÅ£i pentru treapta arhieriei este un moment important nu doar prin faptul ca vom avea noi episcopi, unul la BucureÅŸti ÅŸi celălalt la Blaj, ci prin faptul că Biserica noastră, prin vocea ierarhilor ei, a demonstrat că, la 18 ani după ce ÅŸi-a recăpătat libertatea, are forÅ£a, vigoarea ÅŸi resursele necesare pentru a se îngriji de viitorul ei.

Ceremonia hirotonirii întru treapta arhierei a celor doi preoÅ£i va avea loc înaintea sărbătorii NaÅŸterii Domnului în catedrala Sfânta Treime din Blaj în 16 decembrie.

AÅŸ dori să mă opresc în continuare asupra ceremonialului hirotonirii arhiereului pentru a sublinia câteva elemente mai importante ale acestuia.

Trebuie amintit, înainte de toate, că ceremonia hirotonirii arhiereului este structurată în trei părÅ£i: prima constă în anunÅ£area ÅŸi chemarea candidatului la treapta arhieriei iar practica Bisericii o plasează în timpul slujbei vecerniei; cea de a doua parte constă în încercarea credinÅ£ei viitorului arhiereu ÅŸi, de regulă, are loc în timpul utreniei; ultima parte este hirotonirea sacramentală ÅŸi are loc în timpul liturghiei. Primele două etape ale ceremoniei hirotonirii se desfăşoară înaintea liturghiei în care va avea loc consacrarea întru arhiereu.

În momentul anunţării ÅŸi chemării viitorului episcop, candidatul la treapta arhieriei se găseÅŸte între uÅŸile împărăteÅŸti orientat cu faÅ£a spre apus. Spre el se apropie un delegat al Sfântului Sinod cu o lumânare aprinsă în mână pentru a-i transmite chemarea la treapta arhieriei. Delegatul în scurtul dialog pe care îl are cu candidatul la treapta arhieriei îl anunţă, în mod solemn, că Sinodul l-a ales printre candidaÅ£ii care vor fi ridicaÅ£i la treapta arhieriei, iar Sfântul Părinte împreună cu Arhiepiscopul Major au confirmat alegerea. La anunÅ£ul acesta candidatul răspunde mulÅ£umind Sfântului Părinte, Arhiepiscopului Major, Sinodului ÅŸi tuturor episcopilor prezenÅ£i, cerându-le totodată să se roage lui Dumnezeu ca să fie învrednicit să păstreze de-a lungul vieÅ£ii sale curată ÅŸi neprihănită treapta arhieriei până la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos.

După acest scurt dialog doi dintre episcopii prezenÅ£i, vor întocmi un proces-verbal prin care se constată chemarea candidatului la treapta arhieriei. După aceasta, cei doi episcopi îl duc pe candidat la Arhiepiscopul Major ca să-i anunÅ£e terminarea chemării candidatului ÅŸi să-l binecuvânteze.

Dacă primul moment al hirotonirii este unul care se construieÅŸte în jurul anunÅ£ului chemării la treapta arhieriei a candidatului, cel de-al doilea se structurează în jurul dialogului prin care se verifică, se încearcă fundamentele credinÅ£ei candidatului.

Înainte începerii celei de-a doua părÅ£i a ritualului, ecleziarhul pregăteÅŸte în faÅ£a iconostasului, între sfeÅŸnicele împărăteÅŸti, covorul pe care este reprezentat un vultur în spatele căruia se văd zidurile unei cetăţi; covor utilizat în special pentru hirotonirile episcopale ÅŸi cunoscut sub denumirea de "vulturul cel mare" în limbajul bisericesc. Vulturul, reprezentat cu aripile larg deschise, simbolizează câteva însuÅŸiri care caracterizează persoana episcopului: candoarea ÅŸi puritatea sufletului, precum ÅŸi înalta sa pregătire în ÅŸtiinÅ£a teologiei. Cetatea are două semnificaÅ£ii: pe de o parte, ea reprezintă lumea de care trebuie să se îngrijească episcopul, iar, pe de alta, îi aminteÅŸte acestuia de episcopia pe care trebuie să o aibă tot timpul sub privirile sale.

În momentul verificării credinÅ£ei candidatului la treapta arhieriei, doi clerici îl conduc pe acesta până pe coada vulturului. De-a lungul acestei etape, el are în mână Sfânta Evanghelie. După ce răspunde la prima întrebare, candidatul este îndrumat apoi de cei doi clerici spre mijlocului vulturului. Imediat după ce termină de răspuns la cea de-a doua interogaÅ£ie, el este condus la capul vulturului unde răspunde la cea de-a treia. DacÇŽ ajunge la capul vulturului, candidatul însemnă că este pregătit pentru înaintarea în desăvârÅŸirea treptei arhiereÅŸti.

Întrebările care îi sunt adresate pe rând de unul din cei trei episcopi consacratori îl îndrumă pe candidat să aprofundeze misterul credinÅ£ei creÅŸtine. Primul episcop îi cere candidatului să-ÅŸi mărturisească credinÅ£a adică, îi cere să facă o mărturisire a întregii credinÅ£e creÅŸtine - de regulă, în acest moment, candidatul repetă crezul niceo-constantinopolitan. Cel de-al doilea episcop îl invită pe candidat să dezvolte dogma Sfintei Treimi. În răspunsul său, candidatul redă, pe scurt, caracteristicile fiecărei persoane din Sfânta Treime ÅŸi modul în care ele "s-au unit cu despărÅ£ire ÅŸi s-au despărÅ£it cu unire"[1]. Prin întrebarea celui de-al treilea episcop, candidatul este îndemnat să-ÅŸi mărturisească credinÅ£a sa în persoana Fiul ÅŸi Cuvântul lui Dumnezeu.

După fiecare răspuns, episcopul care a întrebat îl binecuvântează pe candidat, cerând totodată asistenÅ£a Spiritului Sfânt pentru viitorul episcop.

La sfârÅŸitul acestui ciclu de întrebări, candidatul este din nou chestionat de primul arhiereul dacă mai are ceva de completat la mărturisirile de credinţă pe care tocmai le-a proclamat. Candidatul, răspunzând afirmativ, mai adaugă la cele spuse înainte că recunoaÅŸte ÅŸi va respecta tradiÅ£ia ÅŸi legile Bisericii, că se va supune, va asculta ÅŸi va respecta Sinodul.

Terminând răspunsul la această ultimă întrebare, candidatul merge ÅŸi semnează hârtiile pe care, mai înainte, ÅŸi-a scris cele trei mărturisirile de credinţă.

Partea a doua a hirotonirii se încheie prin înaintarea candidatului către treapta arhieriei.

Hirotonirea se oficiază de cel puÅ£in trei arhierei, arhiereul protos este cel de care candidatul este direct dependent jurisdicÅ£ional. În cazul celor doi viitori episcopi ai Bisericii noastre, arhiereul care îi va consacra este Preafericirea Sa Lucian MureÅŸan.

Înainte de începerea liturghiei în care va avea loc hirotonirea, candidatul la treapta arhieriei se îmbracă în toate veÅŸmintele preoÅ£eÅŸti care i se cuvin iar tuturor celor din biserică, clerici sau mireni, li se împart lumânări aprinse.

În timp ce corul cântă "Sfinte Dumnezeule", candidatul chemat la treapta arhieriei ÅŸi încercat în credinÅ£a sa este adus de doi clerici în mijlocul bisericii unde face trei metanii mari.

Ajungând în faÅ£a uÅŸilor împărăteÅŸti ale iconostasului, unde se află arhiereul protos, candidatul îngenunchează pentru a fi binecuvântat de trei ori pe cap de arhiereu. După aceasta, ceilalÅ£i doi arhierei primesc de la cei doi clerici dicherul ÅŸi tricherul (sfeÅŸnic cu două, respectiv cu trei lumânări cu care arhiereul binecuvântează poporul în timpul slujbelor), iar aceÅŸtia îl iau pe candidat de mâini ÅŸi înconjoară de trei ori Sfânta Masa. La fiecare înconjurare, candidatul sărută cele patru colÅ£uri ale Sfintei Mese. În timpul procesiunii ce se face în jurul Sfintei Mesei se cântă de la prima înconjurare "SfinÅ£ilor mucenici…", la a doua "Mărire Å¢ie Hristoase Dumnezeule…", iar la a treia "Isaia dănÅ£uieÅŸte…".

Trebuie menÅ£ionat faptul că aceste tropare sunt aceleaÅŸi atât pentru hirotonirea diaconului ÅŸi a preotului cât ÅŸi pentru sacramentul căsătoriei, doar ordinea lor diferă. În cadrul sacramentului căsătoriei, ultimul tropar, "Isaia dănÅ£uieÅŸte…" este cântat primul. Schimbarea ordinii troparelor denotă accentul diferit care este caracteristic fiecărui sacrament. În cazul căsătoriei se accentuează bucuria naÅŸterii. Pentru sacramentul preoÅ£iei, cu cele trei forme ale sale - diacon, preot, episcop - se pune mai mult în lumină slujirea.

La sfârÅŸitul procesiunii din jurul Sfintei Mese, candidatul face trei metanii mari în faÅ£a ei. Cei doi arhierei îl apropie pe candidat lângă Sfânta Masă unde acesta, îngenunchind, îÅŸi reazemă fruntea pe mâinile aÅŸezate una peste alta pe ea. Arhiereul protos, binecuvântându-l pe cap pe candidat, îl acoperă cu omoforul ÅŸi pune Sfânta Evanghelie deschisă cu faÅ£a în jos, sub care îÅŸi pune mana cea dreaptă. Tot acum ÅŸi cei doi arhierei concelebranÅ£i îÅŸi pun ÅŸi ei mâinile lor drepte pe capul candidatului sub Evanghelie. PoziÅ£ionarea pe capul candidatului a Evangheliei cu faÅ£a în jos indică, pe de o parte, sarcina principala pe care o primeÅŸte noul arhiereu, propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, iar, pe de alta, accentuează legătura care există între arhiereu ÅŸi Cuvântul-Hristos.

În acest moment, arhiereul protos cu voce tare, iar ceilalÅ£i doi arhierei mai încet spun formula de consacrare prin care cer ajutorul Spiritului Sfânt pentru ca "Dumnezeiescului Har, Cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă ÅŸi pe cele cu lipsă le împlineÅŸte", să lucreze pentru avansarea candidatului la treapta arhieriei. Este important de reÅ£inut faptul că, de fiecare data când este menÅ£ionat candidatul, acestuia i se spune pe nume. La fel se menÅ£ionează ÅŸi numele episcopiei pentru care candidatul este hirotonit.

Consacrării îi urmează două rugăciuni pe care le rosteÅŸte arhiereul protos între ele fiind interpolată o ectenie pe care o rosteÅŸte unul dintre arhiereii coliturghisitori. Prima rugăciune aminteÅŸte de "jugul Evangheliei" ce e primit de noul arhiereu. Cea de-a doua, după ce aminteÅŸte de îndatorirea pe care o are noul arhiereu de a "aduce jertfă ÅŸi prinos pentru tot poporul" lui Dumnezeu îl numeÅŸte pe acesta "iconom al harului arhieresc"; apoi, tot în cea de-a doua rugăciune, noul arhiereu este pus într-o legătură specială cu Hristos, "adevăratul Păstor". El este invitat să-ÅŸi pună sufletul său pentru oile lui Hristos, să fie "povăţuitor orbilor, lumină celor din întuneric, certător celor neînÅ£elepÅ£i, învăţător pruncilor, luminător în lume" pentru ca în ziua judecăţii "să primească plata cea mare" pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru cei ce s-au luptat "pentru propovăduirea Evangheliei" lui Hristos.

În scurta ectenie dintre cele două rugăciuni sunt cuprinse trei stihuri ocazionate de moment. Unul este dedicat episcopului care hirotoneÅŸte ÅŸi lucrării mâinilor lui. Celelalte două care îi urmează sunt închinate noului arhiereu ÅŸi întăririi sale în slujirea la care el a fost chemat.

După aceasta noul hirotonit este îmbrăcat de arhiereul protos, ÅŸi cei doi coliturghisitori, în faÅ£a poporului cu sacosul, omoforul engolpionul, crucea ÅŸi mitra. La fiecare dintre aceste veÅŸminte poporul este întrebat de arhiereu protos daca noul hirotonit este vrednic. Întreaga suflare din biserică exclamă de trei ori : "Vrednic este!".

Noul hirotonit, primind sacosul, îl îmbracă peste hainele preoÅ£eÅŸti. Gestul acesta simbolizează faptul că proaspătul arhiereu păstrează ÅŸi totodată completează slujirea de preot săvârÅŸitor al Tainelor. Prin primirea omoforului, el îÅŸi asumă răspunderea pastorală pentru toÅ£i credincioÅŸii, la fel ca ÅŸi Hristos. Mitra are o semnificaÅ£ie spirituală a puteri împărăteÅŸti, ceea ce denotă totodată ÅŸi responsabilitatea pe care o are episcopul pentru mântuirea tuturor creÅŸtinilor. Engolpionul ÅŸi crucea sunt văzute de Sfântul Simeon al Tesalonicului ca "pecetea ÅŸi mărturisirea credinÅ£ei" ce se află în inima arhiereului.

La sfârÅŸitul Litughiei, noul hirotonit este îmbrăcat de arhiereul protos, cel care a oficiat hirotonirea, cu mantia ÅŸi totodată el primeÅŸte în mână cârja arhierească pentru a păstori turma lui Hristos. Cârja îi este dată să o folosească atât pentru oile ascultătoare cărora să le fie "toiag de reazem ÅŸi întărire" cât ÅŸi pentru cele neascultătoare ÅŸi nestatornice "ca toiag de deÅŸteptare, toiag de certare".

Închei aceste rânduri mărturisindu-vă că îmi doresc să ne întâlnim în număr cât mai mare în Catedrala Sfânta Treime din "Mica Romă" pe data de 16 decembrie ca să putem să răspundem prin întreita cântare "Vrednic este!" în momentul prezentării celor doi noi arhierei de către Preafericitul Lucian.

Dumnezeu să-i ajute ÅŸi să-i întărească pe cei doi noi episcopi ai Bisericii noastre în misiunea lor.

[1]«Hirotonia arhiereului», în Arhieraticon, BucureÅŸti 1993, 89.

Lecturi:2510
Inapoi la inceputul paginii