Credinţa noastră, viaţa noastră

Autor: Duca Alex Bogdan
Teme: General, Teologie

Acum câÅ£iva ani, cardinalul Joseph Ratzinger, unul din cei mai mari teologi catolici în viaţă, lua apărarea Bisericii Catolice în ceea ce priveÅŸte implicarea acesteia în procesul ÅŸi cercetarea ÅŸtiinÅ£ifică a lui Galileo Galilei. Apologa teologului catolic era fundamentată atât pe discursul epistemologic la modă în secolele XVI- XVII, cât ÅŸi pe fapte istorice indubitabile.

CâÅ£iva ani mai târziu, acelaÅŸi teolog, devenit Papă sub numele de Benedict al XVI-lea, este invitat la Universitatea La Sapienza din Roma, să susÅ£ină o conferinţă. Pontiful acceptă cu bucurie invitaÅ£ia ÅŸi se dedică pasional pregătirii intervenÅ£iei sale din faÅ£a studenÅ£ilor ÅŸi profesorilor de la universitatea romană. Cu puÅ£in timp înainte de conferinţă, un grup de 67 de cadre didactice ÅŸi mai mulÅ£i studenÅ£i, îÅŸi "aduc aminte" de intervenÅ£ia apologetică de acum câÅ£iva ani a cardinalului Ratzinger ÅŸi…solicită prin petiÅ£ii ÅŸi proteste riguroase ca să nu se permită "obscurantistului" Papă să vorbească în aula Universităţii. AcelaÅŸi sistem universitar stângist care îÅŸi închide porÅ£ile în faÅ£a unui teolog catolic de prestigiu, îl lasă să conferenÅ£ieze pe preÅŸedintele fundamentalist al Iranului în numele valorilor ÅŸi principiilor alterităţii. Pontifului roman i se cere să tacă pentru "crima" de a fi avut opinii, preÅŸedintelui iranian i se propune să îÅŸi justifice "academic" crimele ÅŸi planurile criminale presupuse de regimul său politic.

Papa, decent, refuză să participe (înainte de a-i fi interzis) la conferinţă, evitând să dea prilej de manifestare grupării stângiste ce solicitaseră cenzurarea lui. Prin refuzul Papei de a mai participa (trimiÅ£ând totuÅŸi textul prelegerii sale), demersul "revoluÅ£ionar" al acelui grup de golani "academici" a rămas fără obiect. Desigur că se pot lăuda că au obÅ£inut o victorie: l-au obligat pe Pontif să nu conferenÅ£ieze. Dar această victorie a fost una inutilă în contextul în care scopul lor nu era acela de a nu permite o conferinţă, ci acela de a provoca scandal. Iar gustul amar al acestei victorii a fost întărit de prezenÅ£a solidară cu Papa, în piaÅ£a San Pietro, a aproximativ trei sute de mii de oameni, studenÅ£i, profesori sau simpli credincioÅŸi, care i-au arătat lui Benedict al XVI-lea că glasul său este ascultat, că mesajul său este aÅŸteptat ÅŸi înÅ£eles.

Dar cine sunt aceÅŸti protestatari ce în numele libertăţii de expresie au cerut ÅŸi au obÅ£inut (auto)cenzurarea Papei? Ei sunt urmaÅŸii gloatelor ce în timpul revoluÅ£iei franceze au înlocuit raÅ£iunea lui Dumnezeu cu zeiÅ£a raÅ£iune a ghilotinei. Ei sunt urmaÅŸii anarhiÅŸtilor nonconformiÅŸti din veacul al XIX-lea, în fapt, cum bine intuia Dostoievski, energumeni cu veleităţi intelectuale. Ei sunt intelectualii ascetici ÅŸi avangardiÅŸti ce au făcut revoluÅ£ia din 1917, aruncându-ne atât pe noi cât ÅŸi pe ei în cea mai cruntă plagă din istorie: comunismul.

Ei sunt acea adunătură de "pacifiÅŸti" ce, între mantre hinduse ÅŸi adularea unor idoli rock sau marxiÅŸti, au aruncat Occidentul anului 1968 în pragul unui război civil. Ei sunt celebrii "anti-fa", cei ce cu Å£igara cu "iarbă" în gură, chipul idolului Che pe piept ÅŸi mintea tulburată de alcool ÅŸi droguri, visează la lumea unei păci absolute în care golăneala lor să fie unicul mod de vieÅ£uire.

Fie că sunt adolescenÅ£i drogaÅ£i sau drogabili, fie că sunt "intelectuali rasaÅ£i", produse ale unui sistem educaÅ£ional ce deformează ideologic în loc să formeze cultural, aceste găşti dubioase au o singură ambiÅ£ie: asemenea colegilor lor chinezi, din anii 60, să "pună" de o revoluÅ£ie culturală prin care să cureÅ£e lumea de cei ce, cu toate păcatele lor, îndrăznesc să mai gândească cu decenţă realitatea.

Mâna de golani ce a impus Papei să se retragă în faÅ£a violenÅ£ei (fie ele doar verbale) ÅŸi a ignoranÅ£ei, a avut totuÅŸi câÅŸtig de cauză. Doar diplomaÅ£ia Papei a transformat înfrângerea în act de smerită dorinţă de pace. Din păcate prea ades, glasul majorităţii este subminat de minorităţi (de un fel sau altul).

Cu cât un grup îÅŸi clamează cu mai multă violenţă faptul că este "discriminat", cu atât are câÅŸtig de cauză mai mare. Respectul faţă de alteritate, o virtute de care contemporaneitatea chiar are nevoie, a fost pervertit fiind transformat într-un respect nefiresc faţă de marginali. Marginalitatea, suburbia, statutul de minoritar, au devenit, paradoxal, forme, locaÅ£ii ÅŸi statute respectabile.

Dacă firesc ar fi să încercăm integrarea marginalului, aducerea sa la normalitatea dată de viaÅ£a comunităţii mamă, lumea recentă ne cere să acceptăm alteritatea minoritarilor supunându-ne ei.

Nu mai avem dreptul de a apăra familia normală în faÅ£a unui absurd ÅŸi pervers lobby homosexual ce doreÅŸte normalizarea anormalităţii propriei lor perversiuni. În schimb, trebuie să acceptăm ca fiind un act normal, de aplaudat ÅŸi chiar un exemplu de urmat nebuniile pornografice, perverse ÅŸi kitch ale unei aÅŸa numite "culturi LGBT".Biserica nu mai poate predica deschis că homosexualitatea este un păcat contra naturii, dar homosexualii au dreptul de a mărşălui pe străzi, de a ne agresa bunul simÅ£ ÅŸi bunul gust cu toată mizeria subculturii lor.

AcelaÅŸi fenomen se repetă ÅŸi cu minorităţile  etnice. Multiculturalismul, corectitudinea politică, discriminarea pozitivă, sunt toate impedimente în calea rezolvării problemei integrării Å£iganilor, de exemplu.

AscunÅŸi în spatele unei realităţi sociale ce nu le aparÅ£ine ("societatea civilă"- conceptul politic poate cel mai siluit de către teoreticienii noii stângi), aceÅŸti huligani cu diplome sau fără, terorizează nu numai majoritatea ci ÅŸi instituÅ£iile statului insinuându-se în structurile sale. Numai astfel se poate explica ideologic acceptarea prin lege a multor inepÅ£ii sau apariÅ£ia unor instituÅ£ii antidemocratice ÅŸi imorale precum consiliul naÅ£ional pentru combaterea discriminării, de la noi.

Iată că, peste tot, pândindu-ne ÅŸi abia aÅŸteptând să acÅ£ioneze, pentru reeducarea noastră ÅŸi pentru săvârÅŸirea revoluÅ£iei lor culturale, stau aceÅŸti noi iacobini ai marijuanei, aceÅŸti neobolÅŸevici ai lui Guevara, ce, din dorinÅ£a de a fi ei liberi în nebunia lor, nu îÅŸi doresc decât să îngrădească libertatea noastră.

Lecturi:1735
Inapoi la inceputul paginii