Martie 2008

Asceza creştină în contextul modernităţii

Autor: pr. Bot Călin
Teme: Spiritualitate, Teologie

Cuvântul grec askeo, askesis, asketes primeşte diferite semnificaţii aplicându-se în decursul timpului: la exerciţiul trupului, în cazul atleţilor şi a soldaţilor; la exerciţiul inteligenţei şi al voinţei, a muncii artistice sau tehnice; dar şi la exerciţiul ce întăreşte virtuţile morale, la cult şi la viaţa religioasă.

clip_image001Pe drumul căutării lui Dumnezeu asceza este menită să fie un antrenament conştient şi perseverent, şi presupune o tensiune constantă. Strădaniile vieţii spirituale sunt o alegere liberă şi conştientă, deoarece creştinul este conştient de măreţia şi bunătatea scopului pentru care luptă, întâlnirea şi unirea pentru totdeauna cu Dumnezeul său. Tensiunea nu poate fi eliminată total din viaţa creştină autentică până la momentul vederii lui Dumnezeu “aşa cum este”(1Ioan 3,2).

Există trei dimensiuni fundamentale ale ascezei creştine: postul, faptele de milostenie şi evident rugăciunea. Aceasta deoarece toate dimensiunile fundamentale al fiinţei noastre sunt chemate să participe la purificarea şi sfinţirea omului întreg. Postul este direct legat de trup. Faptele de milostenie, despre ale căror acte ştim că sunt atât de natură trupească cât şi sufletească, pornesc din suflet, iar rugăciunea este legată de spiritul omului.

Este esenţial ca asceza pe care o practicăm să fie o căutare a vieţii cu Dumnezeu, să ne lege de El, să ne apropie într-un mod simţit de El. Pentru aceasta se pare că este necesar ca darul sau efortul pe care-l facem, de dragul lui Dumnezeu şi evident al aproapelui “să ne doară”, adică să ne atingă, să nu fie ceva ce ne lăsă indiferenţi, nu ne implică, după spusele Maicii Tereza de Calcutta: “să nu fie din prisos, pentru ca donatorul să se poată edifica înainte de toate pe sine.”

În contextul modernităţii asceza rămâne pentru creştini o constantă necesară dar primeşte conotaţii specifice. Antropologia şi psihologia observă că anumite variaţii psihofizice şi factori culturali ai organismului influenţează sensibil asupra creşterii globale a persoanei. În contextul societăţii noastre întârzie trecerea de la adolescenţă la vârsta adultă, cresc temperamentele nervoase, se dezvoltă o sensibilitate dureroasă care duce la iritaţii majore cu stimuli minori.

Sensibilitatea devenind mai accentuată şi riscă să sufoce omul. Nu trebuie uitat că asceza creştină este în serviciul vieţii, al vieţii autentic creştine, aceea pe care Hristos Isus a venit să o aducă “din plin” (Ioan 10,10). Este oportun ca asceza să fie dezbrăcată de mentalitatea penitenciară şi să adopte o terapeutică preventivă.

De aceea, a căuta eliberarea de orice nevoie de doping (viteză, zgomot, alcool), libertatea de a nu recurge la evadări din cotidianul vieţii ci de a o face suportabilă, agreabilă şi umanizată, contribuie la creşterea calităţii vieţii umane şi spirituale.

Creatorul a gândit un ritm pentru om, ziua pentru muncă iar noaptea pentru odihnă, deoarece capacităţile acestuia sunt limitate. A şti alterna timpul destinat muncii cu cel destinat repaosului, relaţiei cu Dumnezeu şi cu semenii devine un sprijin pentru o viaţă mai bună.

Agitarea excesivă, oboseşte, consumă, enervează şi distruge, tăcerea în schimb este spaţiu indispensabil întâlnirii cu sine, cu Dumnezeu şi apoi cu semenii în mod autentic. Disciplina calmului şi a tăcerii se constituie într-un alt mijloc de bunăstare umană şi spirituală.

Creştinismul înţelege că omul a fost creat pentru relaţie, pentru comunicare şi comuniune. Asceza nu se poate opune acestui principiu dacă vrea să fie creştină ci trebuie să-l susţină. A avea şi a cultiva relaţii de calitate, asumând sacrificiile ce le presupune acest obiectiv, devine o altă modalitate de creştere a calităţii vieţii.

În sfârşit, viaţa cotidiană ne oferă ocazii de a face asceză. Astfel, a suporta cu blândeţe dificultăţile fiecărei zile, munca obositoare sau intemperiile climatului, realităţi care adesea nici nu pot fi schimbate, poate deveni un eficace mijloc de sfinţire.

Iată doar câteva exemple care ne pot inspira în a petrece o perioadă de post care să nu distrugă omul ci să îl fortifice călăuzindu-l pe drumul întâlnirii cu Dumnezeu.

Lecturi:14501
Inapoi la inceputul paginii

Impartasiti-ne opinia Dvs

Opinia Dvs:

Teme