Martie 2008

Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea (1869-1892)

Autor: Turcu Lucian D.
Teme: Istorie, Recenzii

clip_image002Titlu: Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea (1869-1892)
Autor: Ion Cârja
Editura: Presa Universitară Clujeană
Data publicării: 2007
Locul publicării: Cluj-Napoca
Număr de pagini: 406
Format: 210 X160 mm
ISBN: 978-973-610-612-5

Simpozionului internaţional “Identităţi confesionale în Europa Central-Orientală” (sec. XVII-XXI) desfăşurat în zilele de 14-17 noiembrie 2007 sub egida Univesităţii “Babeş-Bolyai” şi a Institutului de Istorie Ecleziastică a prilejuit, la finalul programului de conferinţe şi dezbateri pe teme de istorie a Bisericilor creştine din Europa, prezentarea unui număr bogat de apariţii livreşti care îmbogăţesc cercetările deja existente în istoriografia ecleziastică.

O astfel de lucrare lansată a fost şi cea a lect. dr. Ion Cârja, Biserică şi societate în Transilvania în perioada mitropolitului Ioan Vancea (1869-1892), apărută la Presa Universitară Clujeană şi care ne-a atras atenţia din mai multe motive: în primul rând autorul oferă celor interesaţi posibilitatea de a pătrunde mai amănunţit, fără a neglija dimensiunile de ansamblu, în istoria arhidiecezei greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş din perioada păstoririi lui Ioan Vancea de Buteasa, epocă pe care istoriografia românească de până acum a abordat-o doar tangenţial; în al doilea rând autorul valorifică un material arhivistic intern şi extern bogat (amintim doar aici: Archivio della Congregazione per le Chiese Orientali; Archivio Segreto Vaticano; fonduri ale Direcţiilor judeţene Alba, Cluj a Arhivelor Naţionale dar şi numeroase surse edite, şematisme, presă şi o bogată bibliografie) şi, în fine, autorul propune perspective de abordare noi şi interesante asupra perioadei avute în vedere.

Din punct de vedere structural lucrare este împărţită în cinci capitole, fiecare axându-se asupra unei anumite problematici majore din perioada de păstorire la Blaj a lui Ioan Vancea.

Astfel, primul capitol reconstituie profilul omului şi ierarhului Ioan Vancea şi încearcă să-l integreze pe cel de-al doilea mitropolit al Bisericii greco-catolice româneşti în peisajul general al epocii şi societăţii în care a trăit; cea de- a doua unitate tematică reconstituie organizarea arhidiecezei şi provinciei mitropolitane româneşti până în ultima decadă a secolului al XIX-lea, relevând totodată principalele contribuţii ale mitropolitului Vancea ca urmare a participării acestuia la prima mare reuniune la vârf a catolicismului din epoca modernă, conciliul Vatican I. Organizarea şi funcţionarea şcolilor din arhidieceza Blajului dau conţinut celui de-al treilea capitol, evidenţiind imaginea unui arhiereu care a înţeles şi s-a preocupat îndeaproape de rosturile şcolilor româneşti.

Cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea cunoaşte relansarea proiectului autonomiei catolice din Ungaria şi a redefinirii raporturilor Stat-Biserică. Prin urmare, al patrulea capitol prezintă modul în care s-a structurat proiectul autonomiei catolice din Ungaria în perioada dualismului, dar şi reacţiile mediilor intelectuale româneşti la acesta. În fine, capitolul cinci se axează pe reprezentările alterităţilor confesionale: discursul greco-catolic românesc cu referire la ortodocşi; catolicii de rit oriental “văzuţi” de romano-catolici, dar şi analiza desebirilor relevate de surse între discursul religios oficial al clerului şi formele practice de manifestare a vieţii religioase.

Din prezentarea succintă a conţinutului ideatic a cărţii pe care o avem în vedere, rezultă preocuparea autorului de a da o imagine cât mai bine conturată, pe baza surselor amintite mai sus, a unui fragment din istoria românilor transilvăneni din a doua parte a secolului al XIX-lea, uzitând o abordare istoriografică deja consacrată: “Biserică şi Societate”, aşa cum anunţă chiar titlul cărţii.

Meritul autorului constă şi în faptul de a combina într-un mod echilibrat, în paginile aceleiaşi cărţi, mai multe tipuri de “istorii”: o istorie instituţională, o alta ideatică (amintim aici planurile de organizare constituţională, canonică şi disciplinară a Bisericii unite care au fost formulate şi s-au implementat în timpul păstoririi ierarhului Vancea de Buteasa sau înnoirile în domeniul învăţământului confesional care s-au produs în epocă) şi, în fine, autorul încearcă să recupereze, mai cu seamă în paginile ultimului capitol, şi dimensiunea umană a fragmentului de timp avut în vedere.

Lecturi:2551
Inapoi la inceputul paginii

Impartasiti-ne opinia Dvs

Opinia Dvs:

Teme