Martie 2008

La graniţa imperiului. Vicariatul Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Autor: Cârja Ioan
Teme: Istorie, Recenzii

clip_image002Titlu: La graniţa imperiului. Vicariatul Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Autor: Mirela Andrei
Seria: Documente. Istorie. Mărturii
Editura: Argonaut
Data publicării: 2006
Locul publicării: Cluj-Napoca
Număr de pagini: 424
Format: 210 x 160 mm
ISBN: 973-109-022-3

Lucrarea semnată de tânărul istoric Mirela Andrei, prezintă rezultatele uneia din cele mai reuÅŸite cercetări monografice de istorie ecleziastică din câte au apărut în ultimii ani. Zăbovind asupra istoriei vicariatului foraneu al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, autoarea ne oferă o reconstituire istorică de cea mai bună calitate asupra unei instituÅ£ii care a deÅ£inut rosturi importante atât din perspectiva organizării ÅŸi funcÅ£ionării Bisericii greco-catolice transilvănene cât ÅŸi din aceea a comunităţii româneÅŸti de pe teritoriul regimentului de graniţă năsăudean. Alături de alte cercetări finalizate în ultima perioadă, precum cea a lui Ioan Ciocian, referitoare la vicariatul foraneu al Silvaniei (Åžimleului) în secolul XIX, sau cea a Cameliei Vulea despre vicariatul foraneu al HaÅ£egului, ÅŸi lucrarea pe care o prezentăm în aceste rânduri înfăţiÅŸează o structură locală a Bisericii Române Unite din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, punând în vedere articulaÅ£iile acesteia cu administraÅ£ia diecezană de la Gherla precum ÅŸi cu protopopiatele ÅŸi parohiile greco-catolice româneÅŸti situate în Nord-Estul Transilvaniei, în această “graniţă a imperiului”, după cum ne sugerează titlul cărÅ£ii.

SusÅ£inută iniÅ£ial ca teză de doctorat la Universitatea BabeÅŸ-Bolyai din Cluj-Napoca, în anul 2005, lucrarea Mirelei Andrei este rezultatul unor investigaÅ£ii laborioase în arhive ÅŸi biblioteci din Å£ară ÅŸi străinătate, precum ÅŸi al unui efort de limpezire a conÅ£inutului ÅŸi funcÅ£ionalităţii acestei instituÅ£ii, vicariatul foraneu, preluat ÅŸi adaptat la Biserica greco-catolică dinspre Biserica romano-catolică în perioada păstorii episcopului Ioan Bob (1782-1830). Cercetarea istoriei bisericilor româneÅŸti din Transilvania, care a îmbrăcat forma unei direcÅ£ii distincte în preocupările istoriografiei de la Cluj după 1989, cu rezultate deja vizibile în spaÅ£iul publicisticii de specialitate, are ca obiective Å£intă pe lângă restituirea informaÅ£iei inedite, de provenienţă arhivistică, ÅŸi reconstituirea organizării constituÅ£ionale precum ÅŸi a modului de funcÅ£ionare a instituÅ£iilor centrale ÅŸi locale, ortodoxe ÅŸi greco-catolice, din perimetrul confesional ardelean. Vicariatul foraneu greco-catolic, extensie a competenÅ£elor episcopale în Å£inuturi mai îndepărtate ale diecezei, îl regăsim ca instituÅ£ie funcÅ£ională pe cuprinsul Bisericii Române Unite în zone precum: FăgăraÅŸul, HaÅ£egul, Sălajul, Năsăudul, unde vicarul având în subordinea sa de regulă câteva protopopiate, asuma un nivel instituÅ£ional intermediar, aflându-se între puterea de jurisdicÅ£ie a episcopului ÅŸi cea a protopopilor locali. ÃŽn zona Năsăudului, profilul strict bisericesc al instituÅ£iei vicariale se suprapune peste o comunitate românească deosebit de robustă, cu o conÅŸtiinţă de sine sine consolidată, care a fost marcată în sens benefic pe plan social-economic, cultural ÅŸi naÅ£ional de funcÅ£ionarea aici a Regimentului II al graniÅ£ei militare austriece. Mirela Andrei a reuÅŸit să redea tocmai această dublă dimensiune a vicariatului foraneu al Rodnei, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de instituÅ£ie bisericească ÅŸi, deopotrivă, “naÅ£ională” a românilor năsăudeni.

Structura lucrării debutează cu un argument, urmată de primul capitol intitulat Vicariatul foraneu între Orient ÅŸi Occident, care prezintă un conÅ£inut precumpănitor istoriografic ÅŸi teoretic, divizat în câteva problematici punctuale, sub formă de subcapitole, astfel: consideraÅ£ii istoriografice, originea instituÅ£iei vicariale, cauzele înfiinţării vicariatului foraneu în Biserica greco-catolică românească, locul ÅŸi rolul vicariatului foraneu în sistemul instituÅ£ional al Bisericii greco-catolice. Capitolul următor, Organizarea ÅŸi jurisdicÅ£ia vicariatului Rodnei, se axează pe reconstituirea efectivă a funcÅ£ionării instituÅ£iei vicariale în zona Năsăudului, aÅŸa cum rezultă din informaÅ£ia oferită de surse, fiind ÅŸi acesta compartimentat pe subcapitole punctuale, astfel: înfiinÅ£area ÅŸi organizarea vicariatului Rodnei, vicarii Năsăudului, jurisdicÅ£ia ÅŸi competenÅ£ele vicariatului foraneu, consistoriul vicarial, sinodul vicarial, beneficiile vicariale, starea materială a bisericilor ÅŸi a parohiilor. Capitol al treilea, intitulat: O autonomie contestată. Vicariatul Rodnei între normă, tradiÅ£ie ÅŸi uzanţă, se referă atât la competenÅ£ele vicariale cât ÅŸi la problematica autonomiei canonice a Bisericii greco-catolice române ÅŸi la raporturile sale cu “autonomia catolică” din Ungaria, raportând problemele strict locale la cele regionale ÅŸi respectiv la nivelul de ansamblu al catolicismului din Ungariei perioadei avute în vedere.

Capitolul IV dedică peste o sută de pagini substanţiale clerului năsăudean, înăuntrul cărora se individualizează segmente tematice precum: formaţia intelectuală a preoţilor, preotul în comunitate, instituirea preoţilor, preoţi si capelani, starea materială a preoţimii greco-catolice de pe cuprinsul vicariatului. Capitolul ultim (V), Şcoală, biserică şi societate în vicariatul Rodnei, un capitol de asemenea amplu şi consistent de istoria învăţământului confesional greco-catolic, prezintă teme şi probleme ca: repere istoriografice şi teoretice, istoria şcolilor năsăudene în prima jumătate a secolului XIX, legislaţia şcolară în Ungaria perioadei dualiste, administrarea învăţământului năsăudean, menţinerea caracterului naţional al şcolii confesionale năsăudene. Lucrarea se încheie cu Consideraţiile finale, urmate un rezumat al conţinutului în limbile italiană şi engleză, bibliografia, anexele documentare, indicii de nume şi localităţi. Suntem aşadar în faţa unei lucrări erudite de cea mai bună factură, de care vor trebui să ţină seama cercetările viitoare de istorie bisericească precum şi cele referitoare la istoria spaţiului năsăudean în epoca modernă.

Lucrarea Mirelei Andrei este o reuÅŸită ÅŸtiinÅ£ifică incontestabilă, un prim merit al lucrării constând în incursiunea teoretică propusă de autoare în cuprinsul primului capitol, pe marginea terminologiei ÅŸi a specificului instituÅ£ional al temei abordate, vicariatul foraneu. Rezultat al reflecÅ£iilor ÅŸi al nevoii de limpezire a conÅ£inutului ÅŸi a funcÅ£ionalităţii acestei instituÅ£ii, una “de împrumut” în Biserica greco-catolică transilvană, Mirela Andrei oferă în premieră în istoriografia ecleziastică de la noi, o abordare teoretică de anvergură despre locul ÅŸi rolul acestei instituÅ£ii în sistemul instituÅ£ional al Bisericii Române Unite din secolul al XIX-lea. Un al doilea aspect care merită subliniat constă în inteligenÅ£a abordării, care integrează instituÅ£ia vicarială în raportul dintre cele două orientări majore ÅŸi opÅ£iuni de politică ecleziastică regăsibile în epocă în Biserica greco-catolică română, respectiv direcÅ£ia latinizantă versus păstrarea specificului ÅŸi a identităţii răsăritene. Lucrarea reconstituie convingător modul în care o instituÅ£ie preluată de la ritul catolic latin a ajuns să exprime o identitate răsăriteană pronunÅ£ată a comunităţilor greco-catolice din graniÅ£a năsăudeană.

Cartea oferă de asemenea, celor interesaţi de istoria bisericească, un material arhivistic bogat, preluat în principal din fondul arhivistic omonim păstrat la Direcţia Judeţeană Bistriţa Năsăud a Arhivelor Naţionale, alături de care sunt introduse în circuitul ştiinţific date şi informaţii adunate de autoare în urma cercetărilor arhivelor pontificale, în special de la Arhiva Secretă Vatican şi Arhiva Congregaţiei pentru Biserici Orientale de la Roma, la care se adaugă lucrări recente selectate din literatura internaţională de istorie ecleziastică. O reuşită a lucrării, care se poate constata cu uşurinţă în urma lecturii sale, constă în aceea că în pofida aparenţelor unui subiect de istorie locală, reconstituirea istorică ce-l pune în lumină şi-l face familiar cititorului este una exemplară, tema ca atare fiind integrată în ansamblul general al instituţiilor Bisericii Române Unite din epocă şi deopotrivă în structurile generale ale catolicismului din secolul al XIX-lea.

Nu în ultimul rând, mai trebuie spus şi faptul că autoarea s-a aplecat asupra subiectului nu numai cu pasiunea şi dăruirea istoricului pentru tema de cercetare aleasă, ci şi cu atenţia şi sensibilitatea date de calitatea de fiică a acestor locuri, asumându-şi astfel efortul intelectual finalizat prin lucrarea de faţă în termenii unei datorii morale.

Lecturi:2540
Inapoi la inceputul paginii

Impartasiti-ne opinia Dvs

Opinia Dvs:

Teme