Dacă ar fi o farfurie cu spanac (placet) şi una cu guiaş (non placet) şi ar fi vineri eu aş alege spanacul pentru că aşa e legea. Putem să tragem folos şi dacă facem ceva din ascultare faţă de lege, trecând peste faptul că ne e şi plăcut lucrul. Respectând litera, uşor treci la respectarea spiritului şi (foarte, foarte) puţine sunt cazurile în care spiritul (scopul legii, în fond) e în discordanţă cu litera legii bine gândite. Dacă ne cam facem obicei să acţionăm în răspăr cu legea (socotindu-ne mai pricepuţi decât cel ce a enunţat-o) dăm dovadă, cred eu, de mândrie.
Dacă lipseşte componenta alimentară (care e şi ea destul de meritorie şi folositoare chiar singură, fără rugăciune şi pomană) atunci apar fluctuaţii în ţinerea postului spiritual, mai îl lăsăm, mai îl ţinem cu mare stricteţe, dar numai constanţi nu suntem. Postul alimentar stă să ne amintească în mod statornic că trebuie să ne mortificăm interior cu răbdare „până la sfârşit”.
Paştile - sărbătoare religioasă, economică sau reuniune familială?
Autor: Hrişman Andrei-Claudiu
Teme: Spiritualitate, Teologie
Marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru Isus Cristos… mai crede lumea de astăzi, cu adevărat, în minunata înviere a omului-dumnezeu - Isus Cristos? (Iar când ne referim la lume, fie că vrem, fie că nu vrem, suntem înglobaţi şi noi, indiferent de apartenenţa religioasă sau socială, indiferent de credinţa sau necredinţa noastră…)
Privim, nu de puţine ori, cu nostalgie un trecutul care “nu ne aparţine” (chiar dacă îi simţim influenţele negative şi pozitive), dar pe care nu trebuie să-l abandonăm, este adevărat, însă de care trebuie să ne separăm - nu să ne rupem - pentru ca extrăgându-ne seva din el să ne construim propria identitate.
De multe ori ne folosim de timp fără să-l folosim de fapt, îl chemăm şi îl respingem în funcţie de interesele de moment.
Pentru noi, sărbătorile creştine au devenit un moment important, însă nu întotdeauna autentic - în condiţiile în care căutăm o reuniune familială, un chef fain, acte magice săvârşite de popa în biserică, lumânări, pască, ne mai spovedim şi noi că doar tot omul creştin se spovedeşte măcar de Paşti ca să-i ierte Dumnezeu păcatele…
Oare doar de Paşti trebuie să ne adunăm toată familia în jurul nostru? Oare doar de Paşti trebuie să ne spovedim? Oare doar de Paşti, Crăciun şi alte evenimente importante din viaţa noastră trebuie să ne amintim că mai suntem încă creştini?
Consumatori de religiozitate, de pioşenie, de garanţii spirituale care ne oferă o viaţă mai bună după moarte, suntem orbiţi de litera legii şi uităm să o aplicăm în spiritul ei. De ex: suntem în post şi trebuie să alegem între două feluri de mâncare: unul este “de post”, delicios, ne place foarte mult, iar al doilea are ceva urme de lapte, puţin ou rătăcit şi nu ne prea surâde ideea să-l devorăm. Pe care îl alegem?
Răspunsul trebuie să ni-l dăm fiecare dintre noi…
Creştinismul îţi oferă posibilitatea ca odată convertit să realizezi că nu ai nevoie de o răsplată, că răsplata ta este însăşi aplicarea credinţei tale - credinţă autentică, purificată de orice aberaţii - în viaţa de zi cu zi.
Isus nu ne cere să fim sfinţi peste noapte! Nu ne cere să facem lucruri măreţe! Ne cere ca atunci când vrem vacanţă, să ne luăm vacanţă, dacă postim, să postim şi nu să mâncăm doar “de post”, iar dacă vrem să celebrăm Sărbătoarea Învierii Domnului, să celebrăm…
Propun tuturor, inclusiv mie, ca de acum înainte postul să însemne mai mult decât un simplu regim alimentar, iar la această sărbătoare mirifică şi binecuvântată, să ne bucurăm cu adevărat, conştientizând adevărata semnificaţie a Învierii lui Isus, alături de Sf. Apostol Pavel (Paul):
“Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.[...] Iar dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre.”
(1 Cor. 15,14;17)
Lecturi:2955
Inapoi la inceputul paginii
Comentarii
Lucian Todoran a scris la 7 Aprilie 2008
@ 4:11 am
eu unul, daca trebuie sa aleg intre a manca soia modificata genetic si ditamai bucata de carne, daca sunt convins ca acea bucata de soia imi va afecta sanatatea, voi manca fara remuscari carnea. a facut Dumnezeu pe om pentru post sau postul pentru om? daca cautam sa inlocuim un ingredient de dulce cu unul de post, dar care are acelasi gust, poate chiar mai bun si mai hranitor, care este scopul postului(si daca acel ingredient de post mai este si nociv, cum sta treaba)? daca m-ai pune sa aleg intre spanac si friptura de porc, ca sa postesc in spirit si nu in litera, ar trebui sa mananc friptura, pentru ca imi place mai mult spanacul….
andrei hrisman a scris la 15 Aprilie 2008
@ 7:02 pm
Adeseori litera coincide cu spiritul. Daca ne luam prea des libertatea de a le separa, cred ca dam dovada de faptul ca ne urmam vointa proprie si nu pe cea a lui Dumnezeu pe care o citim in hotararile Bisericii. Facand astfel, ne separam prin vointa noastra cu tente segregationiste de koinonia/comunitatea Bisericii care este Poporul lui Dumnezeu.
Lucian Todoran a scris la 25 Iunie 2008
@ 11:41 pm
nu vreau sa intru in polemica in ceea ce priveste “litera si spiritul”, dar te rog sa nu aduci un argument general pentru un caz particular: daca este asa cum spui tu, te invit la “primul chef de post”-cu bucate alese, dar care sa nu contina carne cu sange cald, lactate, oua….etc…..
nimeni important a scris la 1 Iulie 2008
@ 8:29 pm
Din pacate nu pot accepta invitatia pentru ca nu stiu cine mi-o trimite.
Lucian Todoran a scris la 25 Ianuarie 2009
@ 7:37 pm
Impartasiti-ne opinia Dvs
Teme