Credinţa noastră, viaţa noastră

Autor: Goţia Ioan Patriciu
Teme: Artă, Spiritualitate, Teologie

Imaginea care ne este familiară probabil celor mai mulţi dintre noi ne înfăţişează momentul coborârii Spiritului Sfânt în limbi de foc asupra Apostolilor într-un mod surprinzător, contrastând cu descrierea marcată de efervescenţa şi de agitaţia din Faptele Apostolilor, unde citim:

“Când a sosit ziua Cincizecimii, ei erau toÅ£i adunaÅ£i laolaltă. Åži din cer, fără de veste, a venit un vuiet ca de vijelie care trece, ÅŸi a umplut toată casa unde ÅŸedeau ei. Åži li s-au arătat, împărÅ£ite, niÅŸte limbi ca de foc ÅŸi deasupra fiecăruia dintre ei s-a oprit câte una.” (Fapte 2,1-3).

Spre deosebire de relatarea noutestamentară, icoana reflectă o atmosferă senina, pătrunsă de o nemişcare exterioară. De unde această diferenţă? În rândurile care urmează vom încerca să răspundem acestei întrebări şi să descoperim împreună mesajul icoanei, oprindu-ne pe rând asupra următoarelor elemente esenţiale care o compun: apostolii, cosmosul, sfera dumnezeiasca.

Apostolii

Precum în pasajul biblic amintit, la fel ÅŸi în icoană, apostolii ocupă partea cea mai importantă a compoziÅ£iei: adunaÅ£i în încăperea de sus a cenacolului (Fapte 1,13), după cum sugerează arhitectura din fundal ÅŸi pânza roÅŸie care uneÅŸte acoperiÅŸurile celor două clădiri, apostolii sunt reprezentaÅ£i sezând pe banca semicirculară a unei abside, fiecare dintre ei având o poziÅ£ie ÅŸi o gestică proprie. Numele a unsprezece dintre ei este amintit în Fapte 1,13, la care se adaugă numele lui Matia, ales pentru a-i lua locul lui Iuda ÅŸi pentru a fi împreună-mărturisitor al învierii Domnului. ÃŽn partea superioară a corului apostolilor recunoaÅŸtem chipul lui Petru (cărunt ÅŸi cu barba rotunjită), iar în faÅ£a lui pe Pavel (cu fruntea largă ÅŸi barba lungă de culoare brun închis), chiar dacă convertirea acestuia din urmă încă nu avusese loc. AcelaÅŸi anacronism îl întâlnim ÅŸi în icoana ÃŽmpărtăşirii apostolilor, în care aceiaÅŸi corifei conduc cele două grupuri de apostoli care se apropie de Cristos pentru a se împărtăşi cu Sfântul Trup ÅŸi Sânge al Domnului. Sensul acestei alăturări a celor doi apostoli este acela de a exprima deplinătatea ÅŸi universalitatea Bisericii formate din cei covertiÅ£i din rândul Poporului iudeu ÅŸi din rândul Neamurilor, prin lucrarea ÅŸi revărsarea aceluiaÅŸi Spirit Sfânt, după cum ne învaţă chiar Apostolul Neamurilor: “Noi toÅ£i într-un singur Spirit ne-am botezat, ca să fim un singur trup, fie Iudei, fie Elini, fie robi, fie slobozi, ÅŸi toÅ£i la un singur Spirit ne-am adăpat.” (1Cor 12,13)

Fiecare dintre apostoli Å£ine în mână o carte sau un rulou ca semn al învăţăturii lui Cristos, ai cărei vestitori sunt aleÅŸi să fie sub inspiraÅ£ia Spiritului Adevărului, conform promisiunii făcute de Răscumpărătorul înainte de ceasul pătimirii: “Iar când va veni Mângâietorul, pe care eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Spiritul Adevărului, care de la Tatăl purcede, acela va mărturisi pentru mine. Åži mărturisiÅ£i ÅŸi voi, pentru ca de la început sunteÅ£i cu mine” (In 15,27). AÅŸezarea lor pe banca în formă de exedră indică, conform unui model iconografic al artei antice, tocmai rolul lor de dascăli transmiţători ai învăţăturii lui Isus Cristos, ÃŽnvăţătorul prin excelenţă. ÃŽn acelaÅŸi timp, această aÅŸezare mai are încă o semnificaÅ£ie: unitatea Bisericii, unitate în care apostolii sunt deja pregătiÅ£i să asume rolul de judecători “ai celor vii ÅŸi ai celor morÅ£i” adunaÅ£i în jurul Domnului la a doua Sa venire. Atât în icoana Rusaliilor, cât ÅŸi în icoana Judecăţii de pe urmă, apostolii în dubla lor calitate de judecători ÅŸi învăţători prezidează în mod solemn adunaÅ£i în jurul Judecătorului Suprem. ÃŽnsă cineva ar putea, pe bună dreptate, obiecta: “Dar Cristos nu e înfăţiÅŸat în icoana Rusaliilor!” AÅŸa ar părea să fie la prima vedere, ba chiar mai mult, între sfinÅ£ii Petru ÅŸi Pavel e lăsat un spatiu gol. SemnificaÅ£ia acestui spaÅ£iu liber o vom putea descoperi contemplând antica icoană de pe Muntele Sinai din secolul VII, în care acest loc primeÅŸte forma unui tron gol care, în linia tradiÅ£iei artei imperiale romane, substituie prezenÅ£a Regelui ÅŸi a Judecătorului Suprem. AÅŸadar este tocmai tronul rezervat lui Cristos la vremea celei de-a doua Veniri în slavă. Astfel, iată-ne în faÅ£a unui alt mesaj-cheie al sărbătorii Rusaliilor: revărsarea darurilor Spiritul Sfânt pregăteÅŸte în acelaÅŸi timp Parusia.

Atitudinea fiecăruia dintre apostoli, varietatea gesturilor, precum ÅŸi culoarea îmbrăcăminÅ£ii, sunt tot atâtea moduri de a sugera bogăţia ÅŸi diversitatea darurilor Spiritului Sfânt, ale aceluiaÅŸi Spirit care-i face una în Cristos. Iar aceste daruri sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioÅŸia, blândeÅ£ea, înfrânarea (Gal 5,22-23), aducând rod neîncetat în mijlocul Bisericii născute în ziua Rusaliilor. AÅŸa cum ne-o arată o miniatură siriană din secolul al VI-lea, în mijlocul apostolilor apare ÅŸi figura Sfintei Fecioare Maria în atitudinea de orantă, în calitatea ei de icoană vie a Bisericii în rugăciune stăruitoare (Fapte 1,14), Spiritul Sfânt coborându-se ÅŸi asupra ei în chip de limbi de foc. Maică a Cuvântului ÃŽntrupat, Maria primeÅŸte de la Fiul ei cel răstignit chemarea de a deveni Maică a ucenicilor Lui, incluÅŸi în ucenicul cel iubit aflat la poalele crucii. Prin prezenÅ£a ei la Rusalii în mijlocul apostolilor aflaÅ£i în rugăciune în aÅŸteptarea împlinirii promisiunii Trimiterii Spiritului Sfânt, Maria este puntea de continuitate între naÅŸterea lui Cristos ÅŸi naÅŸterea Bisericii - amândouă naÅŸterile fiind lucrarea Spiritului Sfânt: Maică a lui Cristos prin “umbrirea” Spiritului Sfânt, la revărsarea aceluiaÅŸi Spirit de sărbătoarea Cincizecimii ea este împreună-lucrătoare la naÅŸterea membrelor Trupului Mistic al lui Cristos, Biserica.

Cosmosul

În partea inferioară a icoanei Cincizecimii, încadrat de forma semicirculară a unei porţi, observăm un personaj misterios, cu pletele cărunte, înveşmântat în haine împărăteşti, purtând coroană pe cap. Pe pânza întinsă pe care o ţine în mâini se află douăsprezece rulouri. Este reprezentarea simbolică a Cosmosului, a omenirii întregi pregătită să primească predicarea Apostolilor - cele douăsprezece suluri.

După cum aflăm din descrierea pasajului biblic, martorii Coborârii Spiritului Sfânt erau “oameni cucernici, Iudei din toate neamurile câte sunt sub cer” (Fapte 2,5). ÃŽncepând din Evul Mediu, reprezentanÅ£ii acestor popoare erau înfăţiÅŸaÅ£i sub chipul împăraÅ£ilor lor, care la BizanÅ£ erau supranumiÅ£i “cei egali cu apostolii”, indicând rolul lor misionar în continuarea misiunii apostolilor. Misiunea ÃŽmpăratului creÅŸtin continuă lucrarea Spiritului Sfânt, manifestată în unitatea imperiului. Figura ÃŽmpăratului devenea astfel simbol al unităţii Bisericii ÅŸi a imperiului, de unde imaginea simbolică din icoana Rusaliilor.

Pe fundalul întunecat al interiorului porÅ£ii sulurile albe ale predicării apostolilor strălucesc cu intensitate, reflectând lumina darurilor Spiritului ÅŸi alungând din lume întunericul necunoaÅŸterii de Dumnezeu. Acum Cosmosul întreg poate intona cântarea de mărire: “Văzut-am lumina cea adevărată, luat-am Spiritul cel ceresc, aflat-am credinÅ£a cea adevărata, nedespărÅ£itei Sfintei Treimi închinându-ne, ca Aceasta ne-a mântuit pe noi” (Stihira 5 de la Doamne strigat-am de la Vecernia Rusaliilor).

Sfera dumnezeiască

ÃŽn partea superioară a compoziÅ£iei se conturează forma unui semicerc de culoare albastru-verzui, cu partea arcuită spre în jos, din care ţâşnesc douăsprezece raze spre capetele apostolilor. Deasupra apostolilor razele formează acele “limbi ca de foc”, care se odihnesc asupra fiecăruia din cei adunaÅ£i în încăperea Cenacolului. Acesta este modul de înfăţiÅŸare a bolÅ£ii cereÅŸti văzută ca lăcaÅŸ al dumnezeirii, din care se revarsă lumina Spiritului Sfânt, Cel ce “pretutindenea este ÅŸi toate le împlineÅŸte” (Stihira a 3 de la Stihoavna Vecerniei Rusaliilor).

“DesăvârÅŸirea a toate” este exprimată în mod simbolic ÅŸi de data sărbătoririi Rusaliilor, adică la cincizeci de zile după PaÅŸti, ÅŸapte săptămâni a câte ÅŸapte zile plus o zi, imagine a celei de-a opta zi a timpului ÃŽmpărăţiei. Cincizecimea marchează astfel ieÅŸirea din timp ÅŸi intrarea în noul timp al ÃŽmpărăţiei, al ÃŽmpărăţiei unde limbile sunt abolite, fiindcă nimic nu mai rămâne ascuns ochilor plini de lumină.

Această lumină a Cincizecimii învăluie ÅŸi transformă întreaga “casă” în care stau adunaÅ£i apostolii, casă care face trimitere spre casa-Biserică ridicată din temelii la împlinirea promisiunii Mântuitorului. Astfel, lumină este fundalul auriu. Lumină sunt apostolii “înflăcăraÅ£i” de limbile ca de foc. Lumină sunt zidurile încăperii ÅŸi banca semicirculară pe care stau apostolii. Lumină este poarta Cosmosului care se deschide predicării. Totul e pătruns de lumina răspândită din cerul dumnezeirii ÃŽntreit-Sfinte. ÃŽn unele icoane ale Cincizecimii prezenÅ£a ÅŸi lucrarea Preasfintei Treimi este exprimată în mod explicit prin reprezentarea în centrul sferei cereÅŸti a unui tron pe care se află cartea Evangheliei, iar deasupra ei, într-o aureolă, un porumbel. Tronul în sfera cerească indică dumnezeirea Tatălui, Evanghelia arată prezenÅ£a Domnului Cristos, iar porumbelul, prin referinÅ£a la botezul lui Cristos, este simbol al Spiritului Sfânt. Aceast mod de reprezentare este expresia unei evoluÅ£ii ulterioare a sărbătorii Rusaliilor, care-a devenit sărbătoare a Preasfintei Treimi, asa cum se reflecta ÅŸi în textele liturgice.

Parcurgând împreună acest drum în descoperirea câtorva licăriri din bogăţia sărbătorii Coborârii Spiritului Sfânt, ne-am putut familiariza cu modul în care Biserica se referă la acest eveniment crucial din istoria mântuirii. Atât expresiile liturgice, cât şi cele iconografice, nu caută surprinderea unei imagini istorice, ci a unui simbolism teologic, menit să-l conducă pe omul credincios spre profunzimea adevărurilor de credinţă, spre credinţa trăită comunitar şi personal. În urma acestui parcurs, cu ochii minţii şi ai sufletului am încercat să întredeschidem împreună poarta încăperii Cenacolului, pentru a ne aduna împreună cu apostolii şi cu Maica Sfântă în rugăciune în aşteptarea Trimiterii Spiritului Sfânt. Spiritul Sfânt, care i-a facut pe apostoli una în Cristos cel Înviat şi i-a înflăcărat pentru a putea predica Vestea cea Bună a Mântuirii în cele patru colţuri ale lumii, să ne aprindă şi pe noi cu prezenţa Sa, ca să putem deveni apostoli după bogăţia darurilor revărsate asupra fiecăruia dintre noi.

Bibliografie consultativă

Stefano de Fiores, “Maria”, in. Nuovissimo dizionario, Edizioni Dehoniane Bologna, Bologna 2006.

Egon Sendler, Les mysteres du Christ. Les icones de la Liturgie, Desclee de Brouwer, Paris 2001.

Michel Quenot, ÃŽnvierea ÅŸi icoana, Editura Christiana, BucureÅŸti 1999.

Andre Grabar, L’eta d’oro di Giustiniano, Rizzoli Editore, Milano 1966.

Lecturi:3013
Inapoi la inceputul paginii