Credinţa noastră, viaţa noastră

Autor: Mărcuş Andrei
Teme: Recenzii

Titlu: Amori difficili. La crisi della relazione interpersonale e il trionfo dell’ambiguità
[Iubiri dificile. Crizele relaţiei interpersonale şi triumful ambiguităţii]
Autor: Tonino Cantelmi - Rachele Barchiesi
Editura: San Paolo
Data publicării: 2007
Locul publicării: Cininselo Balsamo
Număr de pagini: 272
Format: 13,5×21 mm
ISBN: 9788821556333

Când un prieten mi-a cerut sa-i cumpăr cartea pe care vreau să vi-o prezint în continuare, m-am uitat neîncrezător la el. Luând în considerare doar titlul «Amori difficili» (Iubiri dificile) m-am încruntat spre el. Dar răsfoind-o mi-am dat seama că nu este un manual pentru crizele ce se nasc într-un cuplu imediat după ce faci primii paşi în doi.

Cartea, scrisă de un psihiatru (Tonino Cantelmi) ÅŸi de un psiholog (Rachele Barchiesi), încearcă să analizeze care sunt fragilităţile relaÅ£iei interpersonale ale timpurilor actuale. Visul fiecăruia este probabil acela de a stabili o relaÅ£ie solidă ÅŸi plăcută, dar pentru a o construi este necesar ca ea să fi aptă să reziste acelor svâgniri narcisiste pe care societatea ni le picură în suflet prin publicitate, prin intermediul mass-mediei, prin propunerea mitului succesului identificat în realizarea profesională ce ne conduce spre un anumit individualism. Mai mult există o atracÅ£ie de a încerca tot mai des senzaÅ£ii tari, extreme ÅŸi uneori chiar periculoase, care ne provoacă euforie pentru o scurtă perioadă, dar din care, din păcate, nu ne alegem cu aproape nimic… ori poate acestea încep să ne strângă într-un lanÅ£ nesfârÅŸit al căutărilor de alte ÅŸi alte evenimente senzaÅ£ionale.

ÃŽn faÅ£a unor astfel de propuneri de viaţă, în care fiecare se mulÅ£umeÅŸte cu sine însuÅŸi, cele mai proeminente studii de psihologie ne confirmă că omul nu poate să trăiască fără relaÅ£ii, că o viaţă fără sentimente ne marchează mult mai în profunzime decât o viaţă lipsită de conforturi. "A întâlni o altă fiinţă umană este sensul capacităţii noastre afective (ÅŸi a sexualităţii), dar din contră ea nu o epuizează în mod complet". Ce vrea să spună acest lucru? Că bărbatul ÅŸi femeia sunt fiinÅ£e sociale, ce pot să-ÅŸi depăşească limitele ÅŸi astfel să aibă acces la noÅ£iuni precum iubirea, bunătatea, prin intermediul cărora reuÅŸesc să treacă de la imediat spre valori spirituale. Deci celălalt nu este cineva care umple un gol, nu este cineva de care am nevoie, este cineva împreună cu care construiesc ceva ÅŸi mulÅ£umită căruia pot să-mi lărgesc orizonturile vieÅ£ii. Ca ÅŸi credincioÅŸi, putem să vedem în celălalt imaginea lui Dumnezeu, care ne iubeÅŸte până într-atât încât Ne face "după chipul ÅŸi asemănarea Sa", ba mai mult ne face creatori, împreună cu El, a unei noi vieÅ£i. Pentru a trăi toate acestea, însă, este nevoie de curajul de a alege în mod liber ÅŸi de forÅ£a responsabilităţii. Aici este vorba de responsabilitatea aceluia care împreună cu un altul privesc nu numai la astăzi, ci ÅŸi spre viitor; este vorba de libertatea aceluia care se deschide spre orizonturi de viaţă tot mai vaste dincolo de cele imediate. Să ne debarasăm ÅŸi de domeniul uÅŸoarelor iluzii: relaÅ£iile nu sunt perfecte numai atunci când se gândeÅŸte exact în acelaÅŸi fel ÅŸi/sau când ne comportăm în acelaÅŸi fel. Crizele ÅŸi dificultăţile sunt ceva de care nu trebuie să ne ferim, ci pe care trebuie să le înfruntăm. Precaritatea, neimplicarea, imaturitatea, trădarea sunt "lucruri care pot să aibă loc", dar nu sunt doar atât. Sunt ÅŸi puncte de plecare pentru o aprofundare, o evaluare, o reluare ÅŸi uneori chiar pentru o iubire ÅŸi mai mare. ExperienÅ£a pe care o avem în lumea în care trăim ne va ajuta să ne îmbunătăţim ÅŸi să ne extindem modul de a vedea ÅŸi de a trăi relaÅ£iile cu ceilalÅ£i, experimentând ceea ce înseamnă să gestionezi un conflict - de vederi, se subînÅ£elege! - sau o discuÅ£ie, apreciind punctele de vedere ale altora ca pe o bogăţie ÅŸi nu ca un obstacol… încet, încet vom putea intui că între un punct de vedere ÅŸi altul nu trebuie să stabilim care este mai bun în absolut, ci cum putem să le integrăm pentru a creÅŸte. Dacă aspirăm să devenim oameni capabil să întreÅ£inem relaÅ£ii credibile în lume, desigur că acest lucru nu va fi un simplu rod al cauzalităţii, ci unul al reflecÅ£iei care merită desigur un anumit loc; el va fi un drum mulÅ£umită căruia ne vom descoperi identitatea proprie pe care o vom dărui în relaÅ£ia în care suntem sau vom fi implicaÅ£i. Deoarece…"Nu se face nimic bun la nimereală. Pentru a face o casă este nevoie de un plan. Pentru a face un drum, o masă, o temă oarecare este nevoie de un plan… este posibil ca pentru a trăi să fie suficient doar să urmezi pur ÅŸi simplu cursul lucrurilor, adunând ÅŸi urmărind ceea ce de fiecare dată ne sugerează dorinÅ£ele noastre ÅŸi propunerile pe care le avem în jurul nostru? Evident că nu: pentru a trăi este nevoie de un plan de viaţă. Pentru a trăi bine este nevoie de un plan bun".

Lecturi:1904
Inapoi la inceputul paginii