Credinţa noastră, viaţa noastră

Autor: Marconi Claudiu
Teme: Liturgică, Teologie

Vecernia reprezintă ora canonică (lauda) de seară din ritul bizantin. Are în ritul roman corespondent vespera. Spre deosebire de cea din urmă, vecernia începe ziua liturgică în ritul bizantin, fiind prima laudă din cele şapte ore canonice. Dacă în vechime vecernia se celebra la apusul soarelui, astăzi ora variază între orele 15 şi 20. Atunci când capătă caracter de priveghere şi este unită cu utrenia (la marile sărbători sau la hramuri) poate începe chiar şi mai târziu în noapte. Exista totuşi şi o serie de excepţii tipiconale: liturghiile unite cu vecernia (din ajunul Crăciunului, al Bobotezei, din ziua sărbătorii Bunei Vestiri, din Joia Mare şi din Sâmbăta Mare), Liturghia Înaintesfinţitelor şi trei vecernii de sine stătătoare – cea din Vinerea Mare, cea din Duminica Învierii (vecernia pentru a doua zi de Paşti) şi cea din Duminica Coborârii Sfântului Spirit (vecernia pentru sărbătoarea Sfintei Treimi).

Dacă în cazul vecerniilor unite cu Liturghia acestea au ajuns să fie celebrate dimineaţa, în multe situaţii chiar şi Liturghia Înaintesfinţitelor săvârşindu-se spre prânz, vecernia din duminica Învierii şi cea din Duminica Cincizecimii au timpul bine precizat de Tipic fiind stabilit faptul că ele se pot săvârşi la prânz. În cazul celebrării vecerniei din Vinerea Mare devansarea este motivată de faptul că seara se face Denia prohodului, iar în ceea ce priveşte vecernia din Duminica Învierii Domnului explicaţia acestui fapt poate fi înţeleasă în locurile unde Liturghia Învierii a fost săvârşită imediat după Utrenia din noaptea de Paşti.

Orice mare praznic al calendarului liturgic bizantin are şi o a doua zi de sărbătoare, care aminteşte de cei care au înfăptuit evenimentul deja sărbătorit: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) este urmată de pomenirea sfinţilor Ioachim şi Ana (9 septembrie), Crăciunul este urmat pe 26 decembrie de Soborul Maicii Domnului, a doua zi după Bobotează prăznium Soborul sfântului Ioan Botezătorul, etc. Aşa se întâmplă şi cu Rusaliile, care a doua zi sunt urmate de sărbătoarea Preasfintei Treimi.

Sărbătoarea Preasfintei Treimi începe cu vecernia din duminica Coborârii Spiritului Sfânt. Despre această vecernie, ce poartă numele de „vecernia plecării genunchilor” mineiele precizează clar că „se toacă îndată după Liturghi” aşadar în jurul prânzului. Motivul pentru care această vecernie este săvârşită imediat după Liturghie este unul pastoral, legat de sensul acesteia în contextul spiritual şi liturgic al perioadei penticostarului.

Preotul dă binecuvântarea pentru vecernie la începutul căreia se cântă ÃŽmpărate ceresc, urmat de celelalte rugăciuni începătoare ÅŸi apoi psalmul de seară (Psalmul 103). ÃŽn timpul recitării psalmului la strană, preotul, îmbrăcat în toate veÅŸmintele rosteÅŸte rugăciunile vecerniei în altar după care zice ectenia mare. Dupa ecfonisul ecteniei nu urmează catismă ca la vecerniile obiÅŸnuite ci direct Doamne, strigat-am…, timp în care preotul tămâiază toată biserica după obicei. Strana cântă o serie de tropare amintind de evenimentul Pogorârii Spritului Sfânt ÅŸi de darurile Acestuia. Se face apoi ieÅŸire cu cădelniÅ£a pe însăşi rugăciunea ÃŽmpărate ceresc cântată pe vers 6. La prohimen este cântat prohimenul cel mare Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eÅŸti Dumnezeu care faci minuni! intercalat de stihuri din Psalmul 76. Imediat după prohimen preotul invită credincioÅŸii la rugăciune cu formula Iară ÅŸi iară, plecând genunchii noÅŸtri, Domnului să ne rugăm. Tipicul ortodox de la Cernica (1918, 1925) recomandă ca această îngenunchere să se facă pe frunze de nuc sau de tei. ÃŽn unele părÅ£i ale ţării s-a încetăţenit practica de a ÅŸedea pe frunze de nuc, care dupa terminarea vecerniei se împart credincioÅŸilor iar în altele cu această ocazie se sfintesc spicele de grâu.

ÃŽncepe acum rostirea celor ÅŸapte rugăciuni ale vecerniei plecării genunchilor grupate prima cu a doua, după care urmează ectenia întreită; după ectenie se rostesc rugăciunile a treia ÅŸi a patra, după ÃŽnvredinceÅŸte-ne, Doamne, în seara aceasta… rugăciunile a cincea, a ÅŸasea ÅŸi a ÅŸaptea. Toate aceste rugăciuni sunt rostite în genunchi de către preot ÅŸi de către credincioÅŸi, fiind primul moment al Penticostarului în care se îngenunchează. Vechile canoane stipulau acest lucru. Actualmente, acolo unde practica mai este păstrată, ea se Å£ine doar în săptămâna luminată sau până la ÃŽnălÅ£are. Rugăciuni sunt în număr de ÅŸapte, în cinstea Darurilor Spiritului Sfânt ÅŸi sunt interpretate ca fiind o cerere a acestora asupra credincioÅŸilor rostită de preot, iar îngenuncherea ca semn de pocăinţă pentru păcatele făcute de la ÃŽnviere până la Rusalii. Dintre aceste rugăciuni, prima este o cerere de iertare a păcatelor, iar a treia o cerere implicită a Darurilor Spritului Sfânt. Cea de a cincea este o rugăciune de iertare a păcatelor celor trecuÅ£i la Domnul ÅŸi este pusă în legătură cu sâmbăta din ajunul Coborârii Spiritului Sfânt, aÅŸa numita Sâmbătă a morÅ£ilor sau moÅŸii de vară când se face pomenirea tuturor credincioÅŸilor răposaÅ£i. Ultima, cea de a ÅŸaptea este de fapt ultima rugăciune din cele rostite de preot în tăcere în timpul Psalmului 103, la vecernie.

După citirea ultimei rugăciuni, se rosteÅŸte ectenia Să plinim rugăciunile noastre cele de seară… La stihoavnă se cântă stihiri idiomele pe versul 3, iar troparul final este cel al Rusaliilor «Binecuvântat eÅŸti, Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce preaînÅ£elepÅ£i pe pescari ai arătat, trimiţându-le pe Spiritul cel Sfânt, ÅŸi printr-înÅŸii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Å¢ie».

Vecernia plecării genunchilor se încheie cu apolisul special al acestei slujbe, rezumat al întregii teologii legate de evenimentul Rusaliilor:«Cel ce din sânurile Tatălui s-a micşorat şi din ceruri pe pământ s-a coborât şi a luat întreagă firea noastră cea omenească şi a îndumnezeit-o şi după aceea iarăşi s-a suit şi a şezut de-a dreapta lui Dumnzeu Tatăl şi pe dumnezeiescul şi sfântul şi cel de o fiinţă şi întocmai puternicul şi premăritul şi împreună veşnicul Spirit prea sfinţii săi Ucenici şi Apostoli l-a trimis şi printr-Însul i-a luminat iar prin ei a luminat toată lumea, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei li celei cu totul fără de prihană sfintei Maicii sale, ale sfinţilor, măriţi, întrutotlăudaţi Apostoli şi ale tuturor sfinţilor să ne miluiască şi să ne mântuiască ca un bun şi de oameni iubitor.»

Această vecernie reprezintă doar o mică parte din bogatul patrimoniu imnografic, spiritual şi teologic bizantin conţinut de slujbele liturgice ale Bisericii noastre.

Bibliografie

DumnezeieÅŸtile Liturghii, Roma-Blaj, 1996

Penticostar, Editura Institutului biblic ÅŸi de misiune al B.O.R., 1999

Tipic bisericesc, Mănăstirea Cernica, 1918, 1925

Tipic bisericesc, Blaj, 1931

Lecturi:3419
Inapoi la inceputul paginii