Iulie 2008

Inventivitatea ipocriziei

Autor: Goţia Andrei
Teme: Familie, General, Morală

Cazul Florinei, fetiţa de 11 ani din Piatra Şoimului, judeţul Neamţ, care, violată de unchiul său, a rămas însărcinată, este deja de notorietate internaţională. Florina, aflată în a 22-a săptămână de sarcină, s-a deplasat la Londra ca să avorteze, deoarece legislaţia română în vigoare nu permite avortul decât până la 14 săptămâni. Vineri, 4 iulie, s-a transmis ştirea că avortul a fost „un succes”.

Cel mai adesea ştirile de televiziune şi articolele de ziare evită cuvântul „avort”, a cărui asperitate sonoră evocă ceva din grozăvia faptei, descriind procedeul prin sintagma ambiguă „întrerupere de sarcină” sau prin asepticul „operaţie” ori „intervenţie”, în timp ce doctorul avortor este un „specialist în domeniu”. Ai putea crede că e vorba de o apendicită ori de o tumoră malignă care trebuie îndepărtată.

clip_image002Ceea ce se ascunde în spatele cuvântului „sarcină” ori a expresiei cu iz chimic „produs de concepţie” este un copil, băieţel ori fetiţă, aşa cum ştie orice mamă care aşteaptă cu nerăbdare să se scurgă cele nouă luni de zile ca să-l aducă pe lume. Copilul îşi primeşte identitatea genetică de individ uman unic chiar de la concepţie, iar ca atare trebuie tratat ca o persoană, al cărei prim drept este cel la viaţă. Copilul nu „devine” om la 14 ori 24 de săptămâni, aşa cum sugerează legislatorii care permit avortul până la unul din aceste termene!

Să analizăm mai îndeaproape ce presupune avortul. Vi s-a întâmplat vreodată ca din joacă, când aspiraţi, să vă aplicaţi ţeava aspiratorului pe mână ori pe picior? Capacitatea de absorbţie a aparatului este atât de mare, încât ţeava rămâne lipită de piele. Imaginaţi-vă acum un aspirator de 20-30 de ori mai puternic decât unul obişnuit. Acesta îi este introdus mamei în uter, iar copilul aflat în sacul uterin este sfâşiat prin aspiraţie, bucată cu bucată, carne şi oase, iar când se ajunge la cap, acesta este zdrobit cu forcepsul! Aceasta este nevinovata "operaţie" ori „intervenţie” pe care mulţi se grăbesc să o susţină şi chiar să o recomande!

De curând, în vederea descurajării fumatului, s-a hotărât ca pe pachetele de ţigări să fie aplicate imagini cu efectele fumatului, numite pe drept cuvânt „pictograme ale morţii”. De ce nu s-ar face acelaşi lucru cu mamele care se prezintă la clinicile de avort, informându-le prin imagini de grozăvia actului pe care se pregătesc să-l facă?

Fără îndoială că este foarte regretabil că părinţii Florinei nu au putut să o ferească de agresiunea unchiului ei. Dar soluţia nu poate fi omorârea copilului nevinovat! Mitropolia ortodoxă a Moldovei s-a oferit generos şi curajos să adopte copilul Florinei, odată ce acesta se va fi născut, şi să-l crească pe cheltuiala proprie, ba chiar să-i despăgubească pe părinţii Florinei de cheltuielile călătoriei în Anglia (care oricum nu erau plătite de aceştia). Răspunsul părinţilor la această soluţie salvatoare? Un refuz categoric, motivat de… alte planuri şi angajamente pe care aceştia şi le făcuseră! Ce planuri şi angajamente puteau cântări în balanţă când era vorba de viaţa nepotului ori nepoatei lor?!

clip_image004S-a spus de către unii că sănătatea mintală a Florinei ar fi periclitată dacă fata ar naşte. Să fii mamă la 11 ani cu siguranţă nu poate fi uşor, dar trauma avortului, în general, dar mai ales la această fragedă vârstă, rămâne pe viaţă, aşa cum ştiu mamele care au trecut prin această tragedie! Ca să nu mai vorbim de riscurile fizice foarte mari (hemoragie, infecţie, perforarea uterului, sterilitate, etc.) pe care orice avort le implică. Nu poţi obţine un bine dintr-un rău, iar scopul nu scuză mijloacele: Florinei nu i se poate reda copilăria, cum ambiguu pledau unii, adăugând avortul la viol!

Care interes primează, al mamei ori al copilului? Jurisprudenţa şi bunul simţ ne spun că cel care este îndreptăţit la mai mare protecţie este cel mai slab, adică, în acest caz, copilul. Gianna Beretta Molla, aflată în situaţia de a alege între viaţa sa şi a fetiţei ei a ales fără echivoc viaţa fetiţei, iar Biserica Catolică a recunoscut eroismul suprem al acestei decizii ridicând-o pe doctoriţa Molla în rândul sfinţilor în anul 2004.

Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, se grăbea să sugereze o modificare a legii actuale, care să permită avortul în astfel de cazuri şi după 14 săptămâni. Să nu ştie oare domnul ministru că România, începând cu anul 1990, când s-au înregistrat oficial aproape un milion de avorturi, continuă să fie „fruntaşă” în Europa şi în lume la numărul de avorturi? O relaxare a legii, şi aşa foarte permisivă, nu ar face decât să ne menţină în acelaşi nefericit top, continuând să ne adâncească în iarna demografică pe care o trăim, iar percepţia generală greşită că tot ceea ce este legal este şi bun s-ar înrădăcina şi mai tare.

Ministrul mai sugera, cu aplombul său specific, vrednic de o cauză mai bună, răspândirea în şcoală a programelor contraceptive de educaţie sexuală. Dar contracepţia nu este soluţia la avort! De ce? Pentru că, în momentul când o procedură contra-ceptivă eşuează, mama va recurge la metoda care „nu dă greş”, avortul. Copiii trebuie să fie încurajaţi să se respecte unii pe alţii, să se stăpânească, şi să se abţină de la relaţii sexuale până la căsătorie. O utopie? În Statele Unite există peste 600 de programe de educaţie sexuală care promovează abstinenţa, iar succesul lor este impresionant!

Mai curând domnul ministru ar trebui să-şi direcţioneze eforturile împotriva erotismului generalizat care ne năclăieşte televiziunile şi ziarele, căruia foarte probabil i-a căzut victimă şi unchiul Florinei!

Fie ca acest nefericit caz să ducă la ocrotirea sporită a pruncilor nenăscuţi, şi nu la o mai mare prigoană a lor! Sfântă Gianna, roagă-te pentru noi!

*Text preluat de pe situl profamilia.ro

Lecturi:1504
Inapoi la inceputul paginii

Impartasiti-ne opinia Dvs

Opinia Dvs:

Teme