Credinţa noastră, viaţa noastră

Autor: Pătraşcu Dan
Teme: Morală, Recenzii

Titlu: Das LOL2A-Prinzip: Die Formel für Reichtum
(Principiul LOLA: formula pentru bogăţie)
Autor: Rene Egli
Traducător: -
Colecţia: -
Editura: d’Olt
Nr. de pagini: 94
Format: 18,5 cm
ISBN: 3-9520606-3-1

ÃŽn hectica cotidiană, oameni de astăzi au foarte puÅ£in timp pentru gânduri profunde, pentru liniÅŸte ÅŸi pentru a privi în interiorul lor spre a putea intrezări orizonturi luminoase. Trăim în secolul vitezei ÅŸi toÅ£i se grăbesc…, dar oare încotro se grăbesc?

Iată autorul austriac Rene Egli ne arată prin cartea sa încotro se grăbesc oamenii: se grăbesc spre bogăţie. Mult titratul autor ne propune o formulă prin care oricine poate ajunge la bogţăţie ÅŸi, astfel, să fie “fericit”. Această formulă spre bogăţie s-a vândut ca pâinea caldă într-o Å£ară în care oricum nu putem zice că populaÅ£ia se zbate în sărăcie. Remarcăm, pe de o parte, dorinÅ£a exacerbată a omului modern de a avea cât mai mult ÅŸi cu cât are mai mult, cu atât vrea mai mult ÅŸi mai mult, iar pe de altă parte abilitatea unui autor de a face din această dorinţă un produs de marketing. Dar să trecem la analizarea cărÅ£ii.

Patru principii ale bogăţiei

Rene Egli propune patru mari principii care, dacă le urmăm, ne vor duce la bogăţie: iubirea; principiul “acÅ£iune - reacÅ£iune”; neataÅŸarea de bunuri ÅŸi respectul faţă de ceilalÅ£i. Aceste patru principii luate în sine sunt foarte constructive ÅŸi am putea spune că ne aflăm în faÅ£a unei cărÅ£i profund creÅŸtine. TotuÅŸi lucrurile nu stau chiar aÅŸa ÅŸi acesta este motivul pentru care această carte trebuie pusă sub lupa raÅ£iunii critice.

Dumnezeu ÅŸi banii

Chiar dacă autorul propune aceste principii el foloseşte în cartea sa şi nenumărate afirmaţii relativiste care au darul de a minimaliza existenţa lui Dumnezeu şi a acţiunii sale în lume. În prima parte a cărţii autorul vorbeşte despre bogăţie şi Dumnezeu, punând practic un semn de echivalenţă între Dumnezeu şi bani. Autorul afirmă că banii nu sunt buni sau răi, ei pur şi simplu există, iar noi îi folosim într-un mod bun sau rău. Această afirmaţie ar putea denota o profundă amprentă creştină dar în fraza următoare autorul spune că la fel şi Dumnezeu nu este bun sau rău, El doar este, iar noi oamenii îl folosim în scopuri bune sau rele, adică pentru a face acţiuni caritabile sau războaie religioase. Această afirmaţie nu este doar una extrem de relativistă ci şi una ce denotă o imensă ignoranţă şi superficialitate. Dumnezeu este, în primul rând, o fiinţă personală ce ne vorbeşte în ascunsul inimilor noastre şi ne demonstrează bunătatea sa paternă, dar acest aspect este desigur necunoscut unor oameni care sunt lipsiţi de profunzime şi care nu au timp să vadă ce le vorbeşte Dumnezeu în inima lor. Bunătatea este una dintre atributele fundamentale ale lui Dumnezeu. Mai mult, chiar şi filosofia greacă păgână, în speţă Platon, identifica Ideea Binelui drept fiind cea mai importantă Idee din Hiperuraniul său. Iată, deci, că bunătatea divină nu este neapărat ceva revelat ci ceva la care alţii au ajuns doar cu puterea raţiunii, putere care pare a lipsi la unii autori de bestseller-uri.

Omniprezenţa lui Dumnezeu

Discursul despre Dumnezeu al autorului continuă făcând referire la omniprezenţa lui Dumnezeu. Şi în ceea ce priveşte acest atribut divin autorul ne prezintă o opinie aproape puerilă. Acesta afirmă că, o dată ce toţi creştinii spun că Dumnezeu este omniprezent, aceasta înseamnă că Dumnezeu chiar este peste tot, deci şi în bani. Prin urmare, banii, la fel ca orice alt lucru existent, poartă în sine prezenţa divină. Iată că acest mod de a înţelege omniprezenţa este cu totul eronat şi, după cum ziceam, chiar pueril, chiar dacă autorul, vrând să se justifice, face apel la Leibniz şi panteismul său. Aşadar, impresia mea că panteismul ar fi ceva vechi, pus pe un raft uitat al minţii umane unde se aşează praful pe el, s-a dovedit a fi eronată. Totuşi trebuie clarificată această problematică a omniprezenţei! În raport cu spaţiul ocupat de creaţia vizibilă, Dumnezeu este omniprezent, nu ca fiind conţinut în spaţiu, ci ca şi Cauza tuturor lucrurilor, chiar şi a spaţiului însăşi. Vorbind de acest atribut divin, sfântul Toma de Aquino face o comparaţie între Dumnezeu şi un rege: la fel cum regele se poate spune că este omniprezent în regatul său, prin puterea sa, la fel şi Dumnezeu este omniprezent. Pe de altă parte am putea afirma, că Dumnezeu este omniprezent în creaţie la fel cum un pictor este omniprezenţ în pictura sa. Fiecare linie, fiecare culoare, fiecare contur ne vorbeşte într-un limbaj propriu despre prezenţa pictorului.

A “gândi bogat” sau a “gândi sărac”

Cu aceasta autorul îşi închele discursul despre Dumnezeu! Trecând la planul psihologic, autorul afimirmă că oamenii nu sunt bogaÅ£i sau săraci din cauza unor împrejurări mai puÅ£in fericite ale vieÅ£ii ci că fiecare este responsabil de bogăţia sa. Numai cel care ÅŸtie să “gândească bogat” (reich denken) va reuÅŸi să ÅŸi fie bogat. Cel ce “gândeÅŸte sărac” (arm denken) nu va putea fi niciodată bogat. Prin urmare, pentru a fi bogat, omul trebuie să facă această trecere de la “arm denken” la “reich denken” ÅŸi totul se va rezolva. Această viziune are carenÅ£ele ei! ÃŽn primul rând există o contradicÅ£ie: chiar dacă autorul evocă neataÅŸarea de bunuri drept un principiu fundamental al formulei spre bogăţie, iată că el vede bogăţia drept ceva exculsiv material. Pe de altă parte, pur psihologic vorbind, cum am putea să îi explicăm unui tânăr din Somalia, unde se moare de foame, unde războaiele nu contenesc, iar resursele naturale sunt minime că sărăcia lui se datorează doar faptului că el “gândeÅŸte sărac”? Până la urmă, bogâţia propusă de Rene Egli nu este pur o problemă de mentalitate deÅŸi acesta chiar îi judecă pe africani concludând că aceÅŸtia sunt săraci din cauză că “gândesc sărac”. Dar mă întreb cine a mers să îi tulbure pe aficani din linistea lor? Oare nu are ÅŸi globalizarea partea ei de vină pentru situaÅ£ia lor? E interesant că marile puteri merg ÅŸi îi sărăcesc pe acei oameni ÅŸi de resursele pe care le mai au, dându-le în schimb arme ca să se măcelărească. Åži în timp ce ei mor de foame, unii autori au puterea morală de a da sentinÅ£e!

Principiul iubirii

Acestea ar fi, în mare, părţie negative. Să trecem acum la ceea ce este pozitiv în acestă carte. În primul rând, am putea evidenţia ideea conform căreia tot ce facem trebuie să facem cu iubire. Ura nu ne poate duce nicăieri, decât poate pe o cale greşită. Această iubire trebuie să se concretizeze în tot ceea ce facem. Fiind o carte despre bogăţie şi scrisă pentru oameni bogaţi, autorul dă anumite exemple prin care s-ar putea concretiza această iubire: dărnicia, plata facturilor la timp, plata muncitorulor din subordine, preţuirea muncii depuse de fiecare. Şi, întadevăr, aceste exemple sunt lăudabile şi nu putem decât să încurajăm şi noi oamenii să facă aşa.

Principiului respectului faţă de ceilaţi

De la iubire se ajunge la respectul faţă de ceilalţi. Acest respect se manifestă prin preţuirea muncii celuilalt, chiar şi a concurenţilor. Autorul spune că cel ce nu îşi respectă concurenţa nu va putea fi niciodată un om bogat.

Principiul neataşării de bunuri

Un alt aspect pozitiv ar fi neataÅŸarea de bunuri. Autorul spune că atunci când ne ataşăm prea mult de bunuri nu mai putem “gândi bogat” pentru că ne e frică să nu pierdem lucrul de care ne-am ataÅŸat. Această viziune nu este deloc greÅŸită. Chiar ÅŸi Isus ne avertizează că “acolo unde este comoara naostră, acolo este ÅŸi inima noastră” ÅŸi dacă ne atasăm de comori pământeÅŸti riscăm să fim abătuÅ£i din drumul nostru spre Dumnezeu.

Iată că această carte are aspecte bune şi aspecte deosebit de negative. Ce să creadă cititorul? Iată această recenzie s-a vrut a fi un ghid, o separare a neghinei de grâul cel bun. Din punct de vedere logic considerăm că aceste patru principii sunt o formulă finală, deci concluzia la care autorul a ajuns. Problema este că premisele sunt false şi în acest caz avem de a face cu o inferenţă eronată, adică cu un mod de gândire total inadecvat. Cu alte cuvinte, cele patru principii sunt în regulă dar raţionamentul din spatele lor nu! Aşadar, atenţie mare când citim asemenea cărţi pentru că, până la urmă, nu ne ajută cu nimic. Bogăţia nu poate fi închisă în formule, la fel cum nu există formule fixe nici pentru mântuire şi, până la urmă, adevărata bogăţie este departe de a fi ceea ce ni se prezintă în această carte!

Lecturi:3470
Inapoi la inceputul paginii